Categorii

Adina Popescu (1) adolescență (2) al doilea război mondial (5) Alex Moldovan (1) animale (6) Anton Holban (1) aventură (19) Barbu Ștefănescu Delavrancea (2) basm (9) biografie (4) Camil Petrescu (3) Cezar Petrescu (1) China (1) clasic (57) comedie (5) contemporană (5) copilărie (1) Daniel Defoe (1) distopie (3) dragoste (2) dramă (2) E.B. White (1) Éric-Emmanuel Schmitt (1) fantezie (10) Ficțiune (54) Ficțiune istorică (7) filosofie (1) Filozofie (1) fisa de lectura (10) Florin Bican (1) Gala Galaction (1) George Călinescu (2) gotic (1) Grace Lin (1) Grigore Băjenaru (1) groază (1) holocaust (2) ioan slavici (3) Ioana Pârvulescu. (1) ion creanga (5) Ion Luca Caragiale (6) Ion Minulescu (1) Ionel Teodoreanu (4) istorie (8) J. D. Salinger (1) Jack London (1) Jennifer Anne Nielsen (1) Jules Vernes (2) la Medeleni (3) Lewiss Carroll (1) literatură franceză (2) Literatură românească (54) Liviu Rebreanu (3) Lois Lowry (1) Lucian Blaga (1) Marin Preda (2) Marin Sorescu (1) Mark Twain (1) Mateiu Caragiale (1) Mihai Eminescu (2) Mihail Drumeș (1) Mihail Sadoveanu (5) Mihail Sebastian (1) Mimi Thebo (1) minunea (1) mircea eliade (3) Mircea Sântimbreanu (1) mister (3) mitologie (2) motivaționale (1) Neil Gaiman (1) non-ficțiune (3) nuvelă (6) Paulo Coelho (1) pentru copii (21) petre ispirescu (3) poezie (2) povestiri scurte (1) psihologie (1) război (8) Roald Dahl (2) roman (17) romantism (1) romanță (3) sci-fi (2) sec. XIX (1) SF (1) Spiritualitate (1) teatru (9) tineri (1) Tom Sawyer (1) tragedie (1) umor (7) Vasile Alecsandri (1) Veronica D. Niculescu (2) Victor Ion Popa (1) Wiliam Golding (1) William Shakespeare (1)

ARHIVĂ

© Rezumate cărți 2023. Un produs Blogger.

Moromeții, de Marin Preda. Volumul 1 și 2. Rezumat

Ilie Moromete cu soția lui pe prispă

Publicat în 1955, Moromeții este considerat una dintre capodoperele literaturii române moderne. Moromeții surprinde declinul unei lumi rurale tradiționale în fața modernizării și colectivizării impuse de regimul comunist. Personajul central, Ilie Moromete, reprezintă tipul țăranului înțelept, stăpân pe pământul său, dar care este neputincios în fața schimbărilor istorice. 

Naratorul omniscient ne introduce într-o comunitate tradițională, guvernată de credințe și ritualuri străvechi. Personajul principal, Moromete, este un gospodar mândru, care muncește din greu pentru a-și hrăni familia numeroasă. El se confruntă cu schimbarea valorilor și mentalităților, pe măsură ce satul intră în contact cu modernitatea. Fiii săi visează să evadeze la oraș, seduși de ideea unei vieți mai ușoare.

Stilul lui Preda, reflexiv și poetic, surprinde frumusețea dureroasă a lumii rurale de altădată. Descrierea amănunțită a muncilor agricole - aratul, semănatul, secerișul - devine un imn adus pământului. Personajele sunt complexe, cu dileme existențiale profunde. Preda explorează teme precum relația om-natură, valorile tradiționale vs. modernitatea, determinismul social.

Prin conflictele sale interioare, prin înțelepciunea și demnitatea sa, Moromete este un personaj emblematic pentru țărănimea unei epoci revolute. Romanul lui Preda rămâne o meditație adâncă asupra condiției umane și un reper al literaturii române.

Rezumat

Volumul I.

Partea I

Într-o zi toridă de vară, Moromeții se întorc mai devreme de la muncile câmpului. Fiecare membru al familiei își vede în liniște de treburile sale. Capul familiei, Ilie Moromete, un bărbat voinic și înțelept, rămâne singur pe prispă, privind absent peste bătătura curții. Așteaptă parcă pe cineva anume. Soția lui, Catrina, o femeie credincioasă și harnică, se frământă în bucătărie pregătind masa pentru toți ai casei. Când fetele se întorc de la scăldat în râul din apropiere, mama le ceartă aprig pentru că au lăsat-o singură cu toate treburile. 

La prânz, tensiunile ascunse din sânul familiei ies repede la suprafață. Cei trei fii vitregi ai lui Moromete, Paraschiv, Nilă și Achim, flăcăi robuști dar triști și absenți, stau înghesuiți pe o parte a mesei. Pe cealaltă parte, lângă vatră, stă mereu Catrina, vegheată de privirea soțului de pe prag. Ea îi ceartă încontinuu pe băieți, în special pe mezinul Niculae, băiat sensibil și visător. Tatăl încearcă din când în când să-i împace, dar fără succes. 

Mai târziu, Moromete are o discuție cu Nilă, fiul lui mijlociu și cel mai cumsecade, despre plecarea lui Achim la București cu turma de oi, pentru a face bani pentru familie. Moromete este îngrijorat că Achim, un flăcău nestăpânit, nu va reuși să câștige suficient cât să plătească datoriile. Îl roagă stăruitor pe Nilă să-l convingă pe Achim să aducă minimum 4000 de lei până în toamnă. Nilă, deși îndoielnic, îl asigură în cele din urmă că fratele lui va reuși.

În paralel, tânărul Birică umblă amărât prin sat pentru că iubita lui, frumoasa Polina, nu mai vrea să iasă seara la poartă. Aflase că Polina urmează să se mărite curând cu un alt flăcău. Dezamăgit, Birică pleacă dis-de-dimineață pe câmp, unde este întâlnit de Achim. Acesta îi spune bucuros că în curând va pleca la București. Birică îi cere să-i transmită lui Nilă să vină să vorbească cu el, fără să-și destăinuie însă motivele acestei întâlniri.

În continuare, Moromete merge la fierăria din centrul satului pentru a-și repara secerile înainte de seceriș. Acolo are loc o adunare zgomotoasă a bărbaților din sat care discută aprins politica. Moromete citește un articol din ziar despre dezbaterile parlamentare. Unul dintre săteni, Țugurlan, un om încruntat și agresiv, începe să-i înjure și să-i acuze pe cei prezenți că sunt niște privilegiați care nu înțeleg problemele sătenilor simpli. Se iscă o ceartă aprinsă, dar Moromete reușește să-l calmeze pe Țugurlan, care pleacă în cele din urmă înjurând în continuare.

La întoarcerea acasă are loc un incident neplăcut. Mătușa vitregă a lui Moromete, Măriavine furioasă și începe să țipe la ei în gura mare că Moromete i-a tăiat și vândut vecinului Bălosu salcâmul ei bătrân fără să o întrebe. Ea pretinde că salcâmul și locul unde se afla îi aparțin. Moromeții sunt rușinați în fața întregului sat de această scenă penibilă. Supărată, mama pleacă la biserică, în timp ce tensiunile familiale latent ies din nou la suprafață.

Partea II

Într-o dimineață luminată, Achim pornește spre București cu oile, lăsând în urmă doar neliniște în casa părintească. Catrina, mama îngrijorată, vede în plecarea fiului ei prevestirea unei toamne grele. Moromete, este mâhnit de salcâmul tăiat din curte. Curând, șeful de post sosește cu un pândar rănit, căutându-l pe celălalt fiu, Niculae. Se zvonește că l-ar fi atacat pe paznic în timp ce păștea oile pe câmp. Spre surprinderea tuturor, Moromete îl apără pe băiat, mințind că nu-i fiul lui. 

În umbra evenimentelor, frații mai mici ai lui Achim, Paraschiv și Nilă, plănuiesc și ei plecarea la oraș. Îndemnat de mătușa Guica, Paraschiv vrea să ia cu ei și caii, deși Nilă ezită, socotind că ar fi furt. După multe frământări, cei doi frați pornesc într-o noapte întunecată spre București, lăsând în urmă doar liniștea satului adormit.

În alt colț al satului, Vasile Boțoghină află cu groază că are o boală grea care-l mănâncă pe dinăuntru. Părăsit de orice speranță, pornește singur cu căruța spre spitalul îndepărtat din Udup, lăsând în urmă o familie îngrijorată. Sosit la spital, este copleșit de miile de țărani bolnavi care așteaptă ajutor și de nepăsarea doctorului grăbit. Acesta îi recomandă un tratament costisitor. Boțoghină a făcut rost de bani vânzând în disperare ultima bucată de pământ.

Între timp, pe câmpia însorită începe secerișul. Moromete este la fel de nepăsător ca întotdeauna, în timp ce Paraschiv este posomorât, cu gândul la plecare. La serbarea școlii, Niculae este premiat pentru rezultate bune, spre mândria tatălui său. Dar în mijlocul petrecerii, băiatul cade pradă frigurilor puternice. Inocența și bucuria lui Niculae contrastă puternic cu panica și neputința lui Moromete, care îl duce acasă fără să-și dea seama cât de grav bolnav e copilul.

Pe fundalul acestor întâmplări dureroase, Țugurlan ajunge încet-încet să-l înțeleagă mai bine pe Moromete și să se împace cu propria lui soartă. Împrumutând grâu de la Moromete, în sfârșit acceptă că prietenia are mai multă valoare decât mândria deșartă.

Partea III

Situația financiară dificilă a familiei crează tensiuni. Grâul se vindea prost, iar Moromete se teme că nu va putea plăti fondul de împrumut și datoria către Aristide.

Mama simțea că încearcă tot ce îi stă în putință pentru a rezolva problemele și a proteja casa de furia ascunsă a lui Paraschiv, care devenea din ce în ce mai evidentă. Ea avea un sentiment de amenințare profundă, ca și cum furia lui la un moment dat avea să le pericliteze existența.

În această situație tensionată, Moromete decide să-l trimită pe Niculae la școală, în ciuda cheltuielilor semnificative. El simte că acest pas ar putea contribui la menținerea echilibrului familiei.

Despre casa lui Bălosu, se crede că ar fi fost dată foc de Polina, nemulțumită că nu i se dăduse pământul ce i se cuvenea. Furia ei față de tată și frate devenea tot mai mare.

Un vârtej din ce în ce mai periculos părea să se ridice în viața familiei, unde uitarea, nepăsarea și furia erau hrănite de resentimente și neîncredere în ceilalți.

Volumul II.

Partea I

Conflictul dintre generații și viziuni e accentuat prin discuția dintre Niculae și Moromete. Niculae caută sensul existenței sale în ideile universale, în timp ce Moromete are perspectiva limitată a vieții rurale.

Aristide își cheamă rudele - fratele Năstase, ginerele Petrică și prietenul Nae Cismaru - pentru a discuta situația politică dificilă. El vrea să influențeze ascensiunea comuniștilor prin nominalizarea unor persoane simple, dar de încredere, pentru a se înscrie în partid.

Discuția se desfășoară pe fundalul unei seri liniștite de toamnă, contrastând cu tensiunea ce planează în aer și cu dificultatea deciziei imorale de a înscrie oameni nevinovați în lista de comuniști. Personajele sunt nevoite să își înfrângă scrupulele pentru a prelua controlul asupra satului.

Isosică, care scrie lista, rămâne gânditor și fumează în tăcere, semn că nu era deplin convins de planul lui Aristide. Discuția se oprește brusc când fetei ei i se cere să asculte dacă vine cineva.

Partea II

În primele zile ale lui iunie, Niculae Moromete venise în concediu în satul său natal, Siliștea Gumești. Tatăl lui, obișnuia să stea în lungi discuții cu prietenii săi liberali în pridvorul casei, discutând despre modul autoritar în care administrează cei de la sfatul popular și evenimentele recente din sat. Niculae și Moromete aveau adesea discuții contondente pe teme politice și sociale, având opinii diverse.

Într-o zi, la insistențele lui Niculae, ei au mers să o vadă pe mama sa, Catrina, care părăsise căminul conjugal de mai mulți ani. Când l-a văzut pe Moromete, Catrina a intrat furioasă în casă, cerându-le să plece. Ea i-a reproșat lui Moromete că  a vrut să-i dea afară din casă și pe Niculae și pe surorile sale. Niculae i-a cerut apoi lui Moromete să împartă jumătate din locul de casă cu Catrina, pentru că astfel ar repara greșelile trecutului.

La insistențele lui Niculae, Moromete a acceptat în cele din urmă să împartă jumătate din locul de casă cu Catrina, deși nu a oferit nicio justificare pentru comportamentul față de soția sa.  Niculae ținea mai mult la mamă decât la tată, considerând că fapta prin care Moromete o alungase pe Catrina din casă nu era justificată. Eel a simțit că singura modalitate corectă era ca Moromete să își asume greșelile trecutului și să facă acest gest pentru împăcarea cu Catrina.  

În aceeași perioadă, Niculae a primit invitații de la două tinere din sat: Ileana, pe care o cunoscuse în trecut și care era acum preoteasă, și Mărioara, fata lui Fântână. Ileana dorea să reînnoade relația amoroasă, în timp ce Mărioara purta de mai mulți ani o atracție fără răspuns față de Niculae, acesta nu răspundea niciuneia dintre invitații.  

În zorii zilei următoare, în pragul zilei de seceriș, Niculae se gândea la ședințele pe care trebuia să le țină cu cei mobilizați la strângerea recoltei. Gândurile îi alunecau însă tot spre discuția cu tatăl său și faptele neelucidate care stăteau la baza relației tensionate dintre părinți. Niculae reușește în cele din urmă să adoarmă, fiind trezit prea devreme de gândul că Moromete ar fi putut veni din nou la patul lui.

Partea III

La începutul verii, în satul lui Moromete începe secerișul, după datina locului, adică după sărbătoarea Sân-Petru. Deși specialiștii sfătuiau să se secere mai devreme, țăranii rămân la vechile obiceiuri. Moromete pleacă așa cum făcea în fiecare an, împreună cu familia, să înceapă secerișul la deal. Anul acesta însă lipsește Catrina, care a părăsit casa după ce Moromete a alungat-o cu parul de porumb. El este profund afectat de absența ei, dar încearcă să-și ascundă durerea. 

În timp ce secerișul e în toi, sătenii discută sceptic despre colectivizare și socialism. Moromete își exprimă îndoielile despre progresele aduse de noul regim. Crede că viața țăranului nu se va îmbunătăți, dimpotrivă. Între timp, Niculae acționează în sat ca activist de partid, încercând să-i convingă pe oameni să predea cotele de cereale impuse. Mulți țărani însă își pun grâul pe jos, refuzând pasiv să-l predea. Niculae este frustrat de rezistența lor. Când îl confruntă pe tatăl său, cei doi au o dispută aprinsă despre viitorul satului. Moromete rămâne sceptic, considerând că Niculae nu înțelege realitățile lumii rurale.

Pe măsură ce statul pune presiune tot mai mare pentru predarea cotelor, tensiunile cresc. În cele din urmă, activistul Bilă este bătut de localnici după ce încearcă să-i forțeze să predea grâul. Cuprinși de panică, oamenii încarcă grâul în căruțe și fug instinctiv cu el spre case. E o revoltă spontană, fără organizare. Niculae și activiștii încearcă să-i potolească, dar nimeni nu-i ascultă. Moromete privește resemnat haosul, știind că lumea pe care o știe se va schimba oricum. 

În final, revolta țăranilor eșuează. Ei nu reușesc să opună o rezistență unită puterii statului. Niculae este dezamăgit că nu i-a putut convinge să accepte schimbarea. Atât el cât și tatăl său își dau seama că satul tradițional este condamnat să dispară. Moromete se retrage în sine, împăcat cu gândul că nu va trăi destul pentru a vedea noile vremuri. Lumea pe care o știe se transformă pentru totdeauna.

Partea IV

Fragmentul începe cu Moromete discutând îngrijorat cu prietenii lui liberali despre evenimentele recente din sat. Confiscarea bucatelor de către noul președinte, Vasile, îi neliniștește, deoarece simt că puterea le este luată din mâini. Prietenii sunt de acord că situația este alarmantă, dar nu știu ce măsuri să ia. Moromete le sugerează să vorbească cu Isosică, care l-a ajutat indirect pe Vasile să preia puterea. Contextul social mai larg din sat este unul de schimbare și temere.

Moromete merge la moara satului și are o discuție aprinsă cu Isosică. Află că, de fapt, propriul fiu, Niculae, poartă vina pentru ascensiunea rapidă a lui Vasile. O activistă de tineret l-a rugat inițial pe Niculae să-l sprijine pe Vasile în înființarea unei gospodării colective, dar Niculae a refuzat vehement. Revoltata, fata s-a dus la președintele regiunii, care era unchiul ei, și l-a convins să-l promoveze pe Vasile. Astfel, prin inacțiunea sa, Niculae este indirect responsabil. Moromete este profund dezamăgit de propriul fiu.

În partea următoare, Vasile formează două echipe care să meargă prin sat confiscând bucatele țăranilor. Una dintre aceste echipe, condusă de Maxim, electricianul satului, ajunge la casa lui Gheorghe. Găsesc provizii ascunse, iar Mantaroșie îl acuză pe Gheorghe că s-a îmbogățit și refuză să predea cotă. Cuprins de disperare, Gheorghe fuge spre râu și se înecă. Echipa rămâne șocată și tulburată. Moartea lui Gheorghe are un impact emoțional puternic.

În ultima parte, Moromete călătorește cu căruța alături de Fica, sora primei lui soții. Ea îi mărturisește că l-a iubit mereu în secret. Îi povestește cu lux de amănunte cum a murit prima lui soție, Rădița, scoțându-și singură dinții cu un cui. Moromete este tulburat profund de această imagine dureroasă a suferinței soției sale. Discuția este încărcată emoțional, dar cei doi reușesc să depășească momentul. Petrec noaptea împreună și dimineața Moromete se întoarce acasă senin. Deși evenimentele sunt tensionate, Moromete simte o reînnoire a tinereții care îi dă speranță pentru viitor.

Idei principale

  • Declinul lumii rurale tradiționale și pierderea valorilor patriarhale în fața modernizării și colectivizării comuniste.

  • Conflictul dintre mentalitatea tradițională a țăranului (reprezentată de Moromete) și spiritul revoluționar al tinerilor activiști comuniști (reprezentat de Niculae).

  • Tensiunile și rupturile din sânul familiei Moromete, care reflectă declinul valorilor tradiționale și fragilitatea legăturilor umane (conflictul dintre Moromete și soția sa Catrina).

  • Scepticismul și neputința omului simplu în fața marilor schimbări istorice impuse de sus în jos. Moromete este un martor neputincios al lumii care se transformă în jurul său.

  • Critica sărăciei și corupției din lumea rurală tradițională, dar și a abuzurilor regimului comunist (confiscarea abuzivă a bunurilor țăranilor).

  • Disoluția valorilor morale tradiționale, puse sub semnul întrebării de evoluțiile istorice.

  • Nostalgia lumii patriarhale care apune și dramatismul schimbării. Trecerea de la stabilitatea rurală tradițională la haosul și incertitudinea modernității.

Personajele principale

Personajele principale din Moromeții sunt:

  • Ilie Moromete - personajul central, tatăl familiei Moromete, un țăran înțelept și stăpân pe pământul său, martor al schimbărilor care afectează lumea rurală tradițională.

  • Niculae Moromete - fiul lui Ilie Moromete, tânăr activist comunist care încearcă să impună colectivizarea în sat, intrând în conflict cu mentalitatea traditionalistă a tatălui său.

  • Catrina - soția lui Ilie Moromete, alungată de acesta din casă, fapt care produce o ruptură profundă în familie.

  • Achim, Nilă, Paraschiv - fiii vitregi ai lui Moromete, care pleacă pe rând la oraș în căutarea unui trai mai bun.

  • Aristide - un personaj influent în sat, care pune la cale un plan pentru a controla ascensiunea comuniștilor în sat.

  • Țugurlan - un țăran sărac și frustrat, care intră inițial în conflict cu Moromete, dar apoi ajunge să-l înțeleagă.

Despre autor

Marin Preda (1922-1980) a fost un important scriitor român, cunoscut în special pentru romanele sale remarcabile. S-a născut în satul Siliștea Gumești, județul Teleorman, România. Preda a avut o copilărie modestă și a experimentat dificultăți financiare în familia sa. Cu toate acestea, pasiunea sa pentru literatură și dorința de a-și depăși condiția l-au determinat să urmeze studii superioare în domeniul filologiei. Activitatea sa literară a fost marcantă pentru literatura română, iar romanele sale, cum ar fi "Moromeții" și "Cel mai iubit dintre pământeni", au devenit opere de referință. Preda a fost distins cu premii literare și a fost membru corespondent al Academiei Române. Moartea sa în 1980 a fost înconjurată de controversă și de speculații legate de cauzele acestui eveniment tragic. În ciuda vieții sale scurte, contribuția literară a lui Marin Preda rămâne semnificativă și este apreciată și studiată și astăzi.

Recenzii

Cu o notă de 3.85 pe Goodreads se poate observa că romanul "Moromeții" de Marin Preda a primit recenzii mixte. Opiniile variază de la aprecieri entuziaste până la critici mai puțin favorabile.

Unii cititori apreciază romanul pentru realismul său, pentru felul în care autorul reușește să redea viața țăranilor români, cu umor și crudețe. Aceștia subliniază modul autentic în care sunt portretizate personajele și situațiile, iar limbajul vulgar folosit este considerat un element esențial în crearea atmosferei și a veridicității povestirii. Unii cititori consideră că romanul surprinde în mod fidel realitățile sociale și culturale ale epocii în care este plasat.

Pe de altă parte, există și cititori care nu au fost complet captivați de roman. Aceștia menționează că unele pasaje sunt monotone și că narațiunea poate părea lentă sau dificil de urmărit în anumite momente. De asemenea, unii cititori critică utilizarea unui limbaj vulgar excesiv și consideră că acesta poate deveni obositor sau redundant.

Adaptări cinematografice

Adaptări cinematografice: Romanul a fost ecranizat de două ori. Prima adaptare cinematografică a fost realizată în anul 1987, sub regia lui Stere Gulea, iar a doua adaptare, intitulată "Moromeții 2", a fost lansată în 2018, tot sub regia lui Stere Gulea.

Cărți similare