Războiul care mi-a salvat viața. Rezumat

Opera "Războiul care mi-a salvat viața" de Kimberly Brubaker Bradley ne poartă cu empatie în tumultuoasa epocă a celui de-al Doilea Război Mondial.. În centru, avem povestea cutremurătoare a Adei, o fetiță de doar zece ani, cu un picior deformat și făcută prizonieră chiar de propria sa mamă. 

Romanul a primit elogii din partea criticilor, a fost premiat cu Newbery Honor și colecat numeroase aprecieri pentru povestea sa captivantă și personajele pline de umanitate. Povestea emoționantă și drumul Adei spre independență și iubire a făcut din această carte o lectură de neuitat pentru tinerii cititori.

Rezumat scurt

Ada este o fată cu un picior deformat, care trăiește închisă în apartament cu mama ei abuzivă și fratele ei mai mic Jamie. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ei sunt evacuați împreună cu alți copii din Londra la țară. Ajung în casa domnișoarei Susan Smith, o femeie solitară. În ciuda reticenței inițiale, Susan începe să aibă grijă de ei.

Ada învață să meargă, să citească și să călărească pe calul Untișor. Se împrietenește cu o fată bogată Margaret, prinde un spion și ajută soldații răniți la Dunkerque. Susan promite să o opereze pentru a-i îndrepta piciorul. Însă mama apare și îi ia înapoi la Londra, unde viața redevine mizerabilă.

În timpul unui raid aerian, casa lor este distrusă. Susan vine să-i salveze din nou. Împreună se întorc acasă, doar pentru a găsi casa lui Susan în ruine. Dar Ada și Jamie știu acum că au găsit pe cineva care îi iubește cu adevărat.

Rezumat pe capitole

Capitolul 1

Povestea începe cum mama o ceartă pe Ada că stă la geam și vorbește cu un băiat. Seara, mama pleacă la lucru lăsând-o pe Ada să aibă grijă de fratele ei mai mic, Jamie. Să pregătească mâncare și să-l adoarmă. Ada învață să meargă singură prin cameră. Pe măsură ce crește, Jamie începe să iasă afară să se joace cu alți copii, lipsind tot mai mult de acasă. Ada încearcă să-l oprească, ajungând chiar să-l lege de mâini și de picioare, dar își cere iertare și îl lasă liber.

Acceptă că Jamie va merge la școală și va fi plecat tot timpul. Decide atunci să învețe să meargă bine singură în cameră. Între timp, izbucnește cel de-al Doilea Război Mondial în Europa.

Capitolul 2

Ada începe să învețe singură să stea în picioare și să meargă prin cameră. În fiecare seară, după ce mama pleacă la lucru. Pe măsură ce crește, Jamie începe să iasă singur pe stradă și se împrietenește cu alți copii, uneori aducând acasă fructe furate pentru Ada. Când este prins furând, mama îl ceartă aspru. Ea o pedepsește și pe Ada băgând-o peste noapte în dulap. Apoi află că, din cauza bombardamentelor, copiii din Londra vor fi evacuați la țară. Vestea îl îngrijorează pe Jamie, dar mama spune clar că Ada va rămâne în cameră. În ciuda situației disperate, Ada îi promite fratelui ei că vor pleca amândoi de acolo împreună.

Capitolul 3

Dis-de-dimineață, Ada îi fură mamei pantofii pentru a-și ascunde piciorul strâmb și pleacă împreună cu Jamie spre școală. Pe drum, Ada învață să meargă, uneori târându-se, alteori mergând în picioare. Ajung la școală devreme și mănâncă pâine cu zahăr. O profesoară observă că Ada șchioapătă, dar aceasta evită explicațiile. La gară, alături de ceilalți copii evacuați, Ada este ajutată de Stephen White să meargă. El își dă seama că Ada nu e deloc "inapoiată", așa cum crezuse toată lumea. Copiii sunt îmbarcați în tren spre zonele rurale înainte de prânz. Astfel, Ada și Jamie reușesc să scape de acasă și să guste pentru prima dată libertatea.

Capitolul 4

Ada și Jamie iau trenul împreună cu alți copii evacuați din Londra. În tren este mizerabil și aglomerat. Pe măsură ce trenul înaintează, peisajul se schimbă treptat din urban în rural. Ada vede pentru prima dată câmpuri verzi nesfârșite și copaci înalți. Jamie îi explică ce este iarba, povestindu-i că a fost într-un cimitir unde a văzut iarbă. Ada ațipește puțin. Când se trezește, vede pe geam o fată călare care aleargă alături de tren. Fata sare apoi calul peste un zid de piatră și continuă goana. Ada este fascinată și își imaginează că va face și ea asta într-o zi, deși Jamie râde de idee.

Capitolul 5

Trenul cu copii evacuați ajunge într-o gară necunoscută, o femeie îmbrăcată în uniformă nu le permite inițial să coboare. Profesorii insistă să coboare pentru a merge la toaletă și a mânca ceva. Astfel, copiii coboară în cele din urmă în număr mare din tren. Acolo, Ada merge pentru prima dată la o toaletă adevărată. Privindu-se în oglindă, își dă seama cât de murdară și dezordonată arată. Apoi copiii sunt duși într-o clădire unde localnicii vin să-i aleagă pentru a-i lua acasă. Unul câte unul, majoritatea copiilor sunt aleși, dar Ada și Jamie rămân până la urmă nealeși, deoarece arată prea rău. La final, doar profesorii și femeia în uniformă mai rămân alături de ei.

Capitolul 6

Femeia în uniformă le spune Adei și lui Jamie că are un loc perfect pentru ei și îi duce cu mașina la casa domnișoarei Smith. Casa pare goală, dar femeia în uniformă intră și se ceartă cu domnișoara Smith care nu vrea să-i primească. Între timp, Ada vede un ponei în spatele casei și decide că vrea să stea acolo. Astfel, ea și Jamie intră în casă unde cele două femei discută aprins. Ada pretinde că numele lor este "Smith". În cele din urmă, femeia în uniformă pleacă lăsându-i pe copii în grija domnișoarei Smith, care este foarte furioasă că trebuie să aibă grijă de ei fără să vrea.

Capitolul 7

Domnișoara Smith insistă ca Ada și Jamie să facă baie, și observă astfel că Ada are piciorul strâmb. După ce se curăță, îi bandajează piciorul Adei și, deși pretinde că nu are mâncare, le pregătește omletă și le dă haine curate. Când întreabă de nume și vârstă, Ada și Jamie mint, spunând că numele lor este Smith. Domnișoara Smith spune că le va scrie mamei pentru mai multe informații. Seara, cei doi dorm pentru prima dată într-un pat adevărat. Înainte de culcare, Ada află că calul din spatele casei se numește Untisor.

Capitolul 8

Ada se trezește târziu dimineața și iese afară unde o așteaptă calul Untisor, apoi adoarme pe iarbă. Domnișoara Smith o ceartă că a stat prea mult în soare. Merg cu taxiul la doctor unde cei doi copii sunt examinați amănunțit. Doctorul recomandă o intervenție chirurgicală la piciorul Adei și îi dă cârje ca să poată merge. Apoi domnișoara Smith face cumpărături abundente în oraș, plătind totul cash, inclusiv schimbând bani la bancă. Ada și Jamie primesc haine și încălțăminte noi. Pentru prima dată, Ada are un pantof pentru piciorul bun.

Capitolul 9

Seara, după ce au ajuns acasă, domnișoara Smith a înlocuit bateriile radio-ului ei vechi cu unele noi încărcate, sperând să prindă ceva muzică. Însă la radio se auzeau doar știri despre război. Dezamăgită, domnișoara Smith le-a pregătit lui Ada și lui Jamie o cină copioasă. Jamie însă a refuzat să mănânce altceva decât șuncă, ceea ce a stârnit nervozitatea domnișoarei Smith.

Copilul s-a enervat atât de tare, încât a aruncat farfuria de perete. Ada, la rândul ei nervoasă, l-a imobilizat pe pământ pe Jamie și l-a forțat să mănânce mâncarea din farfurie. După ce i-a certat aspru, domnișoara Smith l-a dus sus pe Jamie să-l spele și să-l culce. Ada s-a spălat, s-a îmbrăcat în pijama și s-a băgat și ea în pat.

În timpul nopții, trezită dintr-un coșmar, Ada a stat de vorbă cu domnișoara Smith despre prietena ei Becky care murise cu trei ani în urmă. A doua zi dimineața, gazda lor a descoperit că Jamie făcuse pe el în pat în timpul nopții. În final, ascultând radio, au aflat că Anglia intră în război cu Germania.

Capitolul 10

Domnișoara Smith, trece printr-o perioadă dificilă în care abia reușește să aibă grijă de copii. Între timp, lângă casa lor este construit un aerodrom, iar Billy, prietenul lui Jamie, se întoarce la Londra cu familia lui. Jamie vrea să plece și el, dar domnișoara Smith nu-l lasă. Femeia de oțel, care i-a adus inițial pe copii aici, explică domnișoarei Smith că primește o alocație pentru îngrijirea lor. La final, Ada realizează că domnișoara Smith ar putea lua și mai mulți copii ca să facă bani, lucru care o îngrijorează.

Capitolul 11

La început, domnișoara Smith era depresivă și nu avea grijă de copii. Apoi și-a revenit și a început să se ocupe mai bine de ei. Între timp, a fost construit un aerodrom militar în apropiere, iar Jamie încerca adesea să se strecoare acolo, până când a fost prins și adus înapoi. De asemenea, Billy, prietenul lui Jamie, s-a întors la Londra împreună cu familia lui, deși nu-i plăcea acolo. Jamie a încercat zadarnic să plece cu el. În final, au aflat că domnișoara Smith primea o alocație pentru îngrijirea lor, ceea ce i-a liniștit pe Ada și Jamie în privința cheltuielilor.

Capitolul 12

Ada s-a împrietenit în secret cu calul Untisor. Într-o zi când domnișoara Smith era bolnavă, Ada s-a urcat pentru prima dată pe cal. Apoi a găsit în magazie un frâu și a învățat cum să i-l pună calului. Deși la început nu reușea să călărească bine și era aruncată jos, Ada a continuat să încerce până a reușit. Între timp, Jamie tot întreba cât vor mai sta acolo și își dorea să se întoarcă acasă. Ada s-a supărat pe el și i-a spus că acasă era mai rău, pentru că ea era închisă și li era foame. Până la urmă s-au împăcat și au adormit.

Capitolul 13

Ada, Jamie și domnișoarei Smith merg în centrul orașului. Acolo au văzut mai multe afise cu mesaje de încurajare pentru război. Ada a criticat unul dintre mesaje și a propus o versiune îmbunătățită. Apoi l-au întâlnit pe Stephen, care locuia acum cu un colonel bătrân. Colonelul a cerut să i se strângă mâna și să fie salutat politicos. Stephen a explicat că mama lui hotărâse să rămână acolo. În continuare, domnișoara Smith i-a explicat Adei ce înseamnă libertatea și victoria. Ada nu a înțeles totul, dar a fost mulțumită să afle că victoria înseamnă pace.

Capitolul 14

Într-o zi a venit profesoara la domnișoara Smith pentru a anunța că începe școala. Ea i-a spus Adei să citească ceva, dar Ada nu a putut. Profesoara a zis că Ada nu e "educabilă" și nu ar trebui să meargă la școală cu ceilalți copii. Ada s-a supărat și a plâns. Domnișoara Smith a încercat să o liniștească și i-a propus să o învețe să citească. Dar Ada nu a vrut și a preferat să stea cu calul Untisor. Apoi domnișoara Smith a plecat la școală cu Jamie, iar Ada a rămas singură cu Untisor și l-a periat. Chiar atunci a apărut un cal ciudat pe pajiștea lor.

Capitolul 15

La o plimbare călare pe calul Untisor a apărut un alt cal speriat, al cărui călăreț căzuse. Călărețul era fata Margaret, ale cărei mame era în Organizația Femeilor Voluntare. Margaret s-a lovit la umăr în cădere. Ada a încălecat calul ei și a dus-o acasă pe Margaret, care a leșinat pe drum. Au ajuns la conacul lui Margaret, unde administratorul Grimes a preluat-o pe fată rănită. Apoi Grimes a condus-o pe Ada acasă, unde domnișoara Smith s-a arătat foarte supărată pe ea.

Capitolul 16

Domnișoara Smith s-a supărat foarte tare pe Ada că a plecat fără să anunțe. Nu a crezut povestea Adei despre Maggie. A doua zi, Lady Thorton, mama lui Maggie, a venit să o vadă pe Ada și să îi mulțumească pentru că a salvat-o pe fiica ei. I-a adus Adei haine de călărie care îi erau mici fiicei sale. Domnișoara Smith și-a cerut scuze Adei că nu a crezut-o și i-a explicat diferența dintre a minți din când în când și a fi mincinos. Ada a întrebat despre școala lui Maggie și a aflat că fetele bogate merg la școli cu internat. Până la urmă a acceptat scuzele domnișoarei Smith.

Capitolul 17

Jamie plângea când se întorcea de la școală și a făcut din nou în pat, dar nu a vrut să explice de ce. Apoi un avion s-a prăbușit pe aerodrom și Jamie a spus că știa ce tip de avion era și câți oameni erau la bord. Ada nu l-a crezut. Domnișoara Smith a confecționat draperii negre pentru camuflajul de noapte. Apoi s-a oferit să coase haine noi pentru copii, dar Ada a refuzat politicos. În cele din urmă, domnișoara Smith a observat o vânătaie suspectă pe mâna lui Jamie.

Capitolul 18

Domnișoara Smith a observat o vânătaie suspectă pe mâna lui Jamie. Când l-a dus la școală, l-a găsit cu mâna legată de scaun până la sângerare. Pentru că profesoara credea că scrisul cu stânga e un semn al diavolului. Domnișoara Smith s-a certat cu ea și a amenințat-o că o va da în judecată dacă îl mai pedepsește pe Jamie. Apoi i-a explicat Adei că Jamie e stângaci și de aceea îi e mai greu să scrie cu dreapta. Ada s-a întrebat dacă și piciorul ei strâmb e un semn al diavolului, dar domnișoara Smith a negat vehement. I-a promis Adei că o va învăța să călărească mai bine pe Untisor, dacă va persevera.

Capitolul 19

Domnișoara Smith i-a dus pe Ada și Jamie să facă acte de identitate. Funcționarul de la oficiu a fost surprins că ei nu știu datele lor reale de naștere. Domnișoara Smith i-a dat date inventate. Apoi le-a explicat că datele de naștere sunt importante la școală pentru serbări. Jamie a fost încântat că acum are și el o zi de naștere de sărbătorit. Ada a insistat că nu e reală. Domnișoara Smith a recunoscut, dar a spus că data aleasă coincide cu ziua de naștere a surorii ei Becky și ar fi frumos să serbeze din nou în acea zi.

Capitolul 20

Ada a primit o invitație scrisă la ceai de la Stephen și colonelul lui. Ea nu a putut citi invitația și a trebuit să o întrebe pe domnișoara Smith ce scria. Ada nu a vrut să meargă, deși domnișoara Smith a încurajat-o, spunându-i că colonelul e orb și n-o să se uite la piciorul ei. Până la urmă, Ada a refuzat invitația în scris. A doua zi a regretat asta, dar domnișoara Smith i-a explicat că nu se mai poate răzgândi. Ada s-a enervat și a lovit un avion de hârtie al lui Jamie. Până la urmă, domnișoara Smith a reușit s-o liniștească ținând-o în brațe pe ea și pe Jamie, toți trei pe canapea.

Capitolul 21

Textul descrie cum Ada s-a dus călare pe Untisor la grajdurile unde lucra domnul Grimes, pentru a-i cere ajutorul cu calul ei. Grimes a tăiat copitele prea crescute ale lui Untisor, explicându-i Adei că trebuie îngrijite periodic. Apoi a învățat-o cum să aibă grijă de echipamentul calului. Ada s-a oferit să îl ajute pe Grimes cu treburile de la grajd. La sfârșit, l-a întrebat dacă poate îndrepta și picioarele strâmbe ale cailor, sperând că ar putea face asta și la piciorul ei. Dar Grimes i-a spus că la oameni e diferit. Pe drumul de întoarcere, Ada s-a rătăcit.

Capitolul 22

A ajuns până la ocean, pe care nu-l văzuse niciodată și care a uimit-o. Apoi a reușit să găsească satul după turla bisericii. Acasă, domnișoara Smith s-a arătat îngrijorată că dispăruse. La cină, Ada i-a reproșat indirect domnișoarei Smith că din ignoranță îi neglijase calul. Domnișoara Smith și-a cerut scuze. Apoi au discutat despre rătăcirea Adei. Deși Ada a negat inițial, până la urmă a recunoscut că se speriase și se supărase.

Capitolul 23

Ada și Jamie de a merg pentru prima dată la cinema, unde în jurnalul de actualități au văzut imagini cu scufundarea cuirasatului britanic Royal Oak torpilat de un submarin german, precum și moartea a sute de marinari tineri. Aceste imagini le-au dat coșmaruri nopțile următoare. Apo Susan îi duce și la biserică.

Capitolul 24

Fred Grimes o învață pe Ada să călărească în schimbul ajutorului la grajd. Ea devine tot mai agilă și chiar sare peste ziduri cu Untișor. Susan devine tot mai implicată în organizația voluntară a femeilor și își cumpără o uniformă de membru a grupului.

Capitolul 25

Ada a încercat să folosească mașina de cusut a Susanei în lipsa acesteia, însă a stricat-o. Speriată că va fi trimisă înapoi, Ada s-a ascuns sub pat. Când Susan s-a întors și a văzut mașina de cusut stricată, inițial a certat-o pe Ada, însă ulterior i-a explicat că nu o va pedepsi și că greșeala nu este una gravă. Ada îi povestește lui Susan că se temea să nu fie trimisă înapoi. Între timp, Jamie a adus acasă un motan murdar pe nume Bovril pe care Susan nu vrusese la început să îl păstreze, însă ulterior i s-a atașat de el.

Capitolul 26

Ada învață o nouă tehnică de călărie adaptată anume pentru ea. Ea se obișnuiește treptat cu acest mod de a călări și începe să se simtă în largul ei în șa. Într-o zi, Ada primește o scrisoare de la prietena ei Margaret, însă din păcate nu poate să o citească. Apelând la ajutorul lui Jamie și al lui Fred, află că Margaret își dorește să călărească împreună de Crăciun.

Susan începe să o învețe să citească și să scrie. Pe măsură ce relația cu Susan devine mai apropiată, Ada începe să vadă că viața ei e mai bună acolo.

Capitolul 27

Protagoniștii sunt duși din nou la doctorul Graham pentru un control medical. Doctorul este încântat de cât au crescut și progresat copiii, însă consideră că piciorul strâmb are nevoie de intervenție chirurgicală. De asemenea, recomandă masaj zilnic pentru a mări flexibilitatea piciorului. Susan decide să îi facă masaj piciorului protagonistei în fiecare seară, după ce citesc împreună din Robinson Crusoe.

Susan îi confecționează o pereche specială de mănuși de călărie să țină bine frâul.

În grădina casei este construit un adăpost antiaerian, pentru protecție în caz de bombardamente. Pentru a pregăti adăpostul antiaerian, Susan îl aprovizionează cu pături, sticle cu apă, lumânări și chibrituri, pentru a fi echipați în cazul în care ar suna alarmele aeriene.

Capitolul 28

Afară se face iarna, Susan devine mai tristă și mai obosită iar calul Untișor slăbește. Dar, Ada o ajută pe Susan cu diverse treburi casnice și începe să învețe să citească. În paralel, Ada continuă să îl ajute pe Fred și să îl călărească zilnic pe Untișor. **Jamie, pe de altă parte, își petrece timpul la aerodrom, unde se împrietenește cu piloții și explorează avioanele.

Cele trei personaje discută despre tradițiile lor din perioada sărbătorilor de iarnă și de Crăciun. Susan propune să organizeze o masă specială pentru această ocazie. Ada își petrece timpul și cu prietena sa Maggie.

Capitolul 29

Maggie și Ada călăresc împreună și concurează cu galopul cailor lor. Ada reușește să țină pasul cu Untișor. Maggie i-a sugerat Adei că ar trebui să-i cumpere lui Susan un cadou de Crăciun, propunându-i fie să-și găsească o slujbă pentru bani, fie să-i confecționeze ceva. Astfel, Ada a decis să-i tricoteze lui Susan un cadou și i-a cerut lui Maggie lână, hotărâtă să-și pună în practică noua idee.

Mai târziu, Susan, Jamie și Ada au tăiat un brad de la marginea pădurii pentru pomul lor de Crăciun, iar Susan le-a vorbit despre semnificația religioasă a bradului. Apoi, copiii au învățat să facă singuri decorațiuni din hârtie colorată pentru pom.

Capitolul 30

Fred o surprinde pe Ada cu o geantă plină cu lână de tricotat ce aparținuse soției decedate. Mulțumind politicos, protagonista se întoarce acasă și ascunde geanta și începe să selecteze firele potrivite pentru a împleti ciorapi.

În zilele următoare, petrece mult timp în camera ei la etaj, împletind, în timp ce o aude pe Susan cum coase la parter. Ajunge Ajunul Crăciunului, iar Jamie și protagonista se îmbracă frumos pentru serviciul religios de la biserică.

Ca o surpriză de Crăciun, Susan îi oferă protagonistei o superbă rochie verde. Când încearcă să i-o dăruiască însă, protagonista intră în panică și izbucnește în plâns, amintindu-și cuvintele dure ale mamei. Susan o ține strâns, pentru a o calma pe tânăra aflată într-o stare profundă de șoc emoțional.

Capitolul 31

Până la urmă nu mai merg ei la biserică, dar rămân pe podea în fața focului. Acest lucru o supără nespus pe Ada. Dimineața, Ada se trezește lângă Susan și Jamie, temându-se că aceștia vor fi supărați pentru criza ei de panică din noaptea precedentă.

Cu toate acestea, toți o tratează cu atenție și dragoste. Desfac cadourile de Crăciun și mănâncă micul dejun împreună. Ea merge apoi să-și viziteze calul Untisor, în timp ce Susan și Jamie fac curățenie în casă.

Mai târziu, sosesc cei trei piloți invitați de Jamie la masa de Crăciun. Ada se simte inconfortabil îmbrăcată într-o nouă rochie verde. Începe servirea cinei festive, cu găină, bomboane speciale și conversații vesele.

La final, după plecarea piloților, Susan îi ia piciorul Adei în poală și începe a-l masa. Între timp Jamie citește din cartea Alice în Țara Minunilor. Ziua de Crăciun se încheie într-o atmosferă caldă și liniștită.

Capitolul 32

În ianuarie a început raționalizarea alimentelor și au fost împărțite carnete cu cote alimentare. Susan le-a explicat că raționalizarea înseamnă doar că vor consuma alimente cu mai multe legume și puțină carne/dulciuri, asigurându-i că vor avea mereu hrană suficientă.

Ada a întrebat-o pe Susan dacă ar trebui să-și găsească serviciu, iar aceasta a răspuns că da, chiar și ca servitoare cu ziua. Ada a întrebat-o pe Susan de ce a avut grijă de ei dacă nu îi plăcea. Susan a răspuns că îi place de ei și că îi va avea întotdeauna în grijă. Mai mult, Susan i-a spus Adei că o va duce să se opereze pentru a-i îndrepta piciorul.

În zilele următoare, Ada a mers calare pe Untisor pe deal, oprindu-se să privească marea, apoi s-a întors acasă unde l-a îngrijit pe Untisor. Întrebând ce înseamnă operația, Ada a primit promisiunea că îi va fi îndreptat piciorul.

Capitolul 33

Susan m-a dus din nou la doctorul Graham pentru a discuta despre o posibilă operație la piciorul meu strâmb. Doctorul a explicat că are nevoie de acordul mamei mele pentru a face operația și a vorbit deja cu un specialist care m-ar putea opera. Specialistul i-a spus că nu voi putea avea niciodată un picior perfect normal, dar se poate îndrepta destul cât să pot călca pe talpă. Am întrebat despre durere - voi fi adormită în timpul operației, dar probabil mă va durea după. De asemenea, am întrebat cine va plăti pentru spitalizare și operație. Doctorul a spus că se vor ocupa prin organizații caritabile. Când ne-am întors acasă, am discutat cu Susan despre operație. Ea m-a întrebat ce părere am. I-am spus că dacă făceam tratamentul mai devreme, piciorul ar fi putut fi normal. M-am uitat la piciorul meu urât și în cele din urmă am scris o scrisoare mamei, rugând-o să mă lase să fac operația.

Capitolul 34

Scrisoarea s-a întors înapoi, deoarece mama se mutase fără să lase o nouă adresă. Susan a promis că va încerca să o găsească prin intermediul Organizației Femeilor Voluntare. Am realizat atunci că fără acordul mamei nu voi putea face operația și m-am supărat foarte tare.

A urmat o iarnă grea, în care am continuat să am grijă de cai, deși frigul îmi rănea piciorul și am făcut degerături. În această perioadă, Susan m-a învățat intens pentru școală. Programul nostru zilnic era plin - trezit devreme, treburi casnice, lecturi, mese, lecții.

La un moment dat, am fost invitată din nou la ceai de colonel, cu care am discutat despre spioni și război. Pe tot parcursul iernii, submarinele germane au scufundat foarte multe vase cu provizii direcționate către Anglia, golind magazinele și lăsând casele reci. Spre final, zilele au început să se lungească și vremea s-a încălzit puțin.

Capitolul 35

La Paște, Maggie a venit acasă și a fost surprinsă să vadă cât de mult lucram eu și Susan. Am aflat atunci că fratele ei, Jonathan, devenise pilot, spre marea îngrijorare a mamei lor. Am sărbătorit o zi de naștere inventată, împlinind 11 ani.

În continuare, războiul s-a apropiat, odată cu invaziile germane în țări precum Norvegia, Danemarca, Olanda și Belgia. Winston Churchill a devenit prim-ministru al Marii Britanii. Guvernul a impus regulile de război, cerându-ne să nu risipim mâncarea sau să vorbim cu străinii. Lunile martie și aprilie au adus multe vase cu provizii scufundate.

Bărbații neînrolați au fost chemați în Apărarea Locală. Am început să stăm la coadă pentru alimentele raționalizate. În mai, Germania a invadat Franța, iar în iunie a urmat Bătălia de la Dunkerque, împingând trupele britanice înapoi.

Capitolul 36

Am fost treziți brusc de sosirea în sat a unei nave pline de soldați răniți de la Dunkerque. Lady Thorton a venit să o ia pe Susan să îi ajute la primărie, unde fuseseră duși soldații. Am aflat atunci că armata britanică fusese încolțită la Dunkerque și Marina încerca să o salveze. Avioanele britanice de pe aerodromul nostru decolează neîntrerupt pentru a-i proteja.

M-am dus în sat să ajut, deși Susan m-a alungat de la primărie. Am început să dau apă soldaților răniți ușor de pe stradă. Apoi am mers la cârciumă, unde împreună cu fata cârciumarului, Daisy, am îngrijit soldații de acolo, oferindu-le apă, ceai și mâncare. La un moment dat, un soldat a murit după ce mi-a cerut să-i scriu o scrisoare.

În săptămâna care a urmat, au mai sosit vapoare cu soldați răniți de la Dunkerque. Am rămas în sat să ajut constant, dormind doar seara la cârciumă. În total, au fost salvați 330.000 de soldați britanici.

Capitolul 37

Am aflat că satul își evacua copiii, deoarece se aștepta invazia germană. Lady Thorton a încercat să ne convingă și pe mine și pe Jamie să plecăm, însă Susan a refuzat categoric, deși Lady Thorton a insistat că va fi primejdie dacă rămânem.

Vremea s-a încălzit, iarba a crescut, așa că am continuat să avem grijă de cai împreună cu Jamie, deși el nu a mai avut voie pe aerodrom, de unde avioanele decolează neîntrerupt. Într-o noapte, nereușind să adorm, am stat de vorbă cu Susan, care simțea că poate ne-a neglijat, dar eu eram mulțumită de ea. M-am rezemat de ea și am adormit pe canapea. În curând, a avut loc primul raid aerian, care a fost mai rău decât în Ajunul Crăciunului.

Capitolul 38

În a doua săptămână a lunii iulie a avut loc primul raid aerian asupra satului nostru. Când au sunat sirenele, toți s-au adăpostit, însă eu am avut o criză puternică de panică și am rămas paralizată lângă ușa adăpostului. Susan m-a înfășurat cu grijă într-o pătură și m-a ținut în brațe până mi-am revenit.

A doua zi, ea mi-a spus că trebuie să mă obișnuiesc cu adăpostul, așa că a presărat plante aromatice ca să-i schimbe mirosul care-mi amintea de un dulap din copilărie. După primul raid au urmat însă multe altele - începuse Bătălia Angliei. Germanii încercau să distrugă aerodromurile și avioanele britanice ca să poată invada apoi.

Ziua mergeam pe câmp cu Untisor, dar noaptea trebuia să ne adăpostim de raiduri. I-am spus lui Susan că există lucruri mai rele decât bombele, dar ea era îngrijorată pentru noi.

Capitolul 39

Într-o zi, în timp ce mergeam călare pe Untisor, am observat o barcă cu un singur om care acosta pe o plajă pustie și interzisă. Bărbatul a îngropat o valiză în nisip și a plecat pe jos. Am luat-o la fugă cu Untisor spre secția de poliție ca să raportez un posibil spion. Polițistul de acolo nu m-a crezut inițial, dar până la urmă a acceptat să meargă cu mașina să verifice. L-am identificat pe bărbat pe drum, iar polițistul l-a arestat. Seara, polițiștii au venit acasă să-mi confirme că bărbatul era într-adevăr spion.

Apoi, m-au dus din nou la plajă să indic locul în care fusese îngropată valiza. A doua zi, polițistul care nu mă crezuse a venit să-și ceară scuze și mi-a adus o ceapă în semn de recunoștință pentru că-l prinsesem pe spion.

Capitolul 40

Soldații au găsit valiza îngropată de spion pe plajă, care conținea un emițător radio. Am devenit eroină în sat, toată lumea mulțumindu-mi pentru prinderea spionului. În continuare, aviația germană a început să atace și ziua, iar eu priveam deseori luptele aeriene de pe câmp împreună cu Jamie.

Am aflat întristată că doi piloți care ne vizitaseră de Crăciun muriseră, fără să-mi amintesc prea bine de ei. Deși Anglia pierdea multe avioane, Germania pierdea și mai multe. Pe aerodrom au sosit piloți noi. În septembrie, avioanele britanice au atacat pentru prima dată Berlinul. Am găsit o bucată dintr-un avion german doborât și i-am dus-o lui Jamie.

Am reușit să sar peste un zid cu Untisor și am galopat veselă acasă, unde m-am trezit față în față cu mama.

Capitolul 41

Am ajuns acasă călare și am dat peste mama în grădină. Mama nu m-a recunoscut inițial, iar când a realizat cine sunt, s-a înfuriat că eram frumos îmbrăcată și călare. Mi-a arătat scrisoarea lui Susan în care cerea acordul pentru operația mea, lucru care a supărat-o și mai tare. Ne-a spus să mergem acasă la Londra cu primul tren.

Când am încercat să am grijă de Untisor, m-a lovit și am căzut. Susan ne-a spus că putem rămâne cu ea și va merge la poliție, dar i-am răspuns că anul trecut nu ne-a vrut, iar acum nu pot să-l părăsesc pe Jamie. Așa că mama l-a luat pe Jamie și am plecat amândoi cu ea, fără să ne luăm nici măcar lucrurile. Susan a rămas să aibă grijă de Untisor.

Capitolul 42

În tren spre Londra, mama mi-a interzis să folosesc cârjele în public ca să nu mă vadă lumea olog. Ne-a dus într-un nou apartament cu două camere. M-a amenințat să nu ies din cameră ca să nu mă vadă lumea olog și m-a obligat să folosesc o găleată în cameră în locul toaletei. Înainte de a adormi, i-am spus lui Jamie că am învățat să citesc, să scriu, să călăresc, am prins un spion și am ajutat soldații răniți. Astfel mi-a amintit că Susan mă iubește. M-am gândit că, de fapt, mama voia să rămân olog, deși putea să-mi dreagă piciorul. Înainte să adorm, mi-am spus că acum știu ce înseamnă să lupți și de ce, spre deosebire de mama.

Capitolul 43

Dimineața, Jamie a făcut în pat și mama l-a bătut, spre supărarea mea. Când a plecat la lucru, am făcut curat pe ascuns și m-am pieptănat frumos. Am găsit în sertar certificatele noastre de naștere și am aflat că într-adevăr am 11 ani.

Seara, i-am mărturisit mamei că știu că nu ne-a vrut niciodată și putem pleca fără ca ea să plătească ceva. Mama a recunoscut pentru prima dată că nu ne-a vrut vreodată. I-am promis că putem pleca a doua zi dimineață, fără ca ea să plătească nimic. Mama a fost de acord și a plecat la lucru.

Capitolul 44

Eu cu Jamie plângem împreună. I-am arătat Jamie certificatele noastre de naștere și de căsătorie ale părinților noștri, precum și articolul din ziar care anunța moartea tatălui nostru.

Apoi sună alarma pentru raidul aerian și suntem forțați să coborâm scările în grabă, împinși de mulțimea care fuge spre adăposturi. În timp ce auzim exploziile bombelor, mergem pe stradă în întuneric, Jamie ținându-se strâns de mine.

Când o clădire din apropiere explodează, unda de șoc ne lovește, iar eu încerc să-l protejez pe Jamie de molozul și cărămizile care cad peste noi. Din fericire, vedem o ușă deschisă spre un adăpost și reușim să intrăm, fiind trași înăuntru de alți oameni. Acolo suntem îngrijiți, ni se dă ceai și ni se șterge sângele de pe față. Ne așezăm pe podeaua de beton, acoperiți cu o pătură, ținându-ne strâns unul de altul.

Capitolul 45

Dimineața, cineva care supraveghea adăpostul ne trezește și ne spune că focul provocat de raidul aerian se apropie, așa că trebuie să părăsim adăpostul. Ieșim afară pe stradă și vedem distrugerile - clădiri cu goluri în ele și moloz peste tot.

În timp ce ne croim drum, o siluetă mică cu păr blond se îndreaptă spre noi. Este Susan, o recunoaștem imediat. Jamie strigă spre ea entuziast și aleargă în întâmpinarea ei. Se izbește de ea și își îngroapă fața murdară în fusta ei. Apoi ajung și eu, iar Susan ne îmbrățișează pe amândoi deasupra capului lui Jamie. Ea își exprimă uimirea și bucuria că amândoi suntem teferi și nevătămați în urma dezastrului.

Capitolul 46

După ce ne întâlnim cu Susan, ne duce într-un restaurant de lângă gară unde ne curăță și ne hrănește. Apoi ne explică de ce a venit după noi, în pofida plecării noastre. Luăm împreună trenul spre casă, eu ațipind, iar Jamie dormind pe jos. Coborâm în gară și luăm un taxi care ne duce acasă.

Când ajungem, vedem cu groază că casa lui Susan a fost distrusă de o bombă. Sătenii care curățau molozul ne văd și vin bucuroși spre noi. Susan este șocată, dar noi îi spunem că ne-a salvat venind după noi la Londra. Jamie mângâie motanul Bovril care a scăpat nevătămat. 

În final, îi spun lui Susan că acum suntem chit, amândouă ne-am salvat una pe alta.

Personajele principale

Personajele principale din cartea "Războiul care mi-a salvat viața" de Kimberly Brubaker Bradley sunt:

1. Ada Smith: O fetiță în vârstă de zece ani, ai cărei drepturi sunt afectate de piciorul strâmb. A fost abuzată emoțional și fizic de mama ei. În timpul șederii în mediul rural cu Susan, Ada învață să meargă, să călărească un cal, să citească și să scrie.
2. Jamie Smith: Fratele de șase ani al lui Ada. Descoperă pasiunea pentru avioane atunci când se mută cu Ada în mediul rural.
3. Susan Smith: Tutorele desemnat al lui Ada, învață să o iubească și să aibă grijă de amândoi, Ada și Jamie, după o anumită reticență.
4. Mam: Mama lui Ada și Jamie. Este o mamă lipsită de grijă, severă, agresivă și abuzivă, care o acuză în mod constant pe Ada de "piciorul urât".
5. Mrs. Thorton: Cunoscută și sub numele de Doamna cu Față de Fier. Ea este responsabilă de evacuările din Kent.
6. Margaret (Maggie) Thorton: Fiica în vârstă de 12 ani a Doamnei cu Față de Fier. Ea este prietena Adei, o fetiță amabilă.
7. Fred Grimes: Persoana care are grijă de caii la grajdurile familiei Thorton.

Despre autor

Kimberly Brubaker Bradley este o autoare americană de cărți pentru copii și tineret. Ea s-a născut pe 24 iunie 1967 în Fort Wayne, Indiana. După absolvirea Smith College din Massachusetts, unde a obținut o diplomă în chimie, Bradley a descoperit pasiunea pentru literatura pentru copii în urma unui curs de Introducere în Literatura pentru Copii susținut de laureata premiului Newbery, Patricia MacLachlan. De atunci, a publicat 17 cărți pentru copii și tineri adulți și a câștigat numeroase premii și recunoașteri pentru operele sale, printre care și Newbery Honor pentru romanele "Războiul care mi-a salvat viața" și "Fighting Words".

Cărți similare

1. "Hoțul de cărți" de Markus Zusak.
2. "Băiatul cu pijamale în dungi"
3. "Jurnalul Annei Frank"