Mara de Ioan Slavici. Rezumat pe capitole

"Mara" este un roman despre viață și lupta pentru supraviețuire în fața greutăților, despre dragoste, speranță și credință într-un context social specific, oferind cititorilor o imagine autentică a vieții la țară în secolul al XIX-lea.

Rezumat

Mara este o văduvă săracă care își câștigă existența din comerțul cu ouă, unt și alte produse pe care le vinde la piață și la târg. Ea are doi copii, Persida și Trică, pe care îi crește singură după moartea soțului ei, Bârzovanu. Mara visează să le ofere o educație bună copiilor ei. O trimite pe Persida la mănăstire, unde aceasta este primită de Maica Aegidia. Acolo, Persida este vizitată de fratele ei Trică, care îi povestește cum a fost bătut de învățător. Cei doi fug împreună cu o luntre pe râu, dar sunt salvați de la înec de localnici.

Trică este exmatriculat din școală și mama lui încearcă să-i găsească un loc de ucenic. Îl trimite în cele din urmă la atelierul cojocarului Bocioacă. Între timp, la mănăstire, Persida îl cunoaște întâmplător pe Națl, fiul măcelarului Hubăr, și cei doi se îndrăgostesc. Națl pleacă o perioadă la Arad pentru a învăța meșteșugul de la măcelari iscusiți. Acolo se întâlnește din nou cu Persida.

Mara se mută temporar cu copiii la Arad, la familia Claici. Aici apare și preotul Codreanu, care se îndrăgostește de Persida. Ea însă îl iubește pe Națl. Cei doi comunică pe ascuns, deși mama Persidei nu agreează legătura. La un moment dat, Națl pleacă de acasă după o ceartă cu tatăl său. Persida acceptă să se logodească cu Brădeanu la insistențele mamei, dar fuge la mănăstire înainte de nuntă.

Națl se întoarce și cei doi fug la Viena pentru a se căsători. Acolo însă relația lor începe să se deterioreze. Se întorc în cele din urmă acasă și deschid o cârciumă, dar Națl devine alcoolic și violent. Într-o zi, bate atât de tare încât Persida pierde copilul. Mara intervine și reușește să o convingă pe fiica ei să rămână la ea. Însă Persida fuge înapoi la Națl.

Între timp, Trică este recrutat, dar familia reușește să strângă bani pentru a-l răscumpăra de la armată. La întoarcere descoperă că mama lui nu a contribuit, și se ceartă cu Mara. Pleacă din nou ca voluntar. După război se întoarce și se căsătorește cu fata cojocarului Bocioacă.

Persida naște în cele din urmă un copil sănătos cu Națl și relația lor se ameliorează. Părinții lui Națl acceptă în cele din urmă căsnicia. Și relațiile dintre Mara și ginerele ei se îmbunătățesc. Doar moartea violentă a lui Hubăr, ucis fără să știe de propriul fiu nelegitim, Bandi, umbrește finalul fericit.

Rezumat pe capitole

Sărăcuții mamei

Mara a rămas văduvă cu doi copii mici, băiatul Trică și fata Persida. Deși săracă, Mara era harnică și își câștiga existența vânzând prin piețe. În fiecare zi lucrătoare ducea mărfurile ei la alt târg, mergea la Radna, Lipova sau Arad. Nu pleca niciodată cu mâinile goale, ci vindea ce putea și cumpăra ce găsea pentru a revinde. Copiii o însoțeau mereu.

La sărbătoarea Sfintei Maria, când se aduna multă lume la mănăstirea Maria Radna, era marele câștig al Marei. Atunci vindea toate mărfurile aduse. Deși era credincioasă, Mara nu credea în puterea miraculoasă a icoanei de acolo, ci în priceperea călugărilor de a face farmece pentru cei în nevoi.

Acasă, Mara punea zilnic câte puțini bani într-un ciorap pentru fiecare dintre copii. Visa ca Persida să ajungă preoteasă, iar Trică meșter cojocar. Voia să strângă pentru studiile lor, dar nu se îndura să ia din ce economisise. Ca să adune banii, se gândea să ia în arendă podul de peste Murăș pentru a încasa taxa de trecere. Socotea în minte venitul posibil și, emoționată, plângea gândindu-se cât de bine vor trăi copiii ei. Nu concepea ca lucrurile să meargă altfel decât visase.

"S-ar putea oare să fii văduvă săracă, să-ți vezi fata preoteasă, feciorul staroste în breasla cojocarilor și inima să nu ți se moaie?!"

Maica Aegidia

Maica Aegidia o ajută pe Mara să o primească pe Persida la mănăstire ca ascultătoare. La început, Persida este cuminte și ascultătoare. Într-o zi însă, când învățătorul Blăguță lipsește de la școală, elevul Costi îl pedepsește aspru pe Trică, fratele Persidei. Trică fuge la mănăstire să i se plângă Persidei. Revoltată de nedreptate, Persida fuge împreună cu Trică pe malul râului și urcă într-o luntre ca să meargă să-l pedepsească pe Costi. Apa îi poartă însă spre podul peste Mureș. Oamenii de pe mal încearcă să-i salveze, iar maica Aegidia este îngrijorată pentru reputația mănăstirii. Mara, mama copiilor, este îngrozită inițial dar apoi mândră de curajul lor. Cei doi trec teferi pe sub pod. Maica Aegidia o convinge pe Persida să se întoarcă la mănăstire, spre nemulțumirea Marei. Se conturează astfel firea îndrăzneață și protectoare a Persidei.

 "Mara stătea ca pe spini. Știa că papistașii sunt un neam de oameni dușmănoși și ținea mult la Blăguță, care era vestit cântăret de strană." 

Furtuna cea mare

După incidentul de la râu, tensiunile cresc între locuitorii din Radna și Lipova. Fiecare îl acuză pe celălalt, iar certurile pornesc din lucruri mărunte. Învățătorul Blăguță este criticat pentru că a lipsit de la școală. El îl pedepsește la rândul său pe Trică, scoțându-l din clasă. Mara este supărată, dar hotărăște să-l trimită pe Trică la școală în altă parte. merge cu el la Lipova să-l dea ucenic la un cojocar, dar acesta refuză din cauza certurilor recente. 

Mara se gândește să o aducă și pe Persida de la mănăstire. Maica Aegidia acceptă să o țină fără plată pe Persida și îi dă Marei o scrisoare de recomandare pentru școala din Arad. Mara pleacă acolo cu Trică, dar ezită să-l lase și caută un meșter cojocar care să-l ia ucenic. Nimeni nu acceptă din cauza reputației lui Trică. Mara nu se poate hotărî dacă să-l lase sau nu la școală.

Mara trece prin stări contradictorii, de la mânie la îndoială și încredere. Vrea să-și ajute copiii, dar întâmpină piedici din cauza reputației lor. Trică rămâne demn în fața pedepselor. Maica Aegidia încearcă să mențină pacea, deși e nemulțumită de Persida. Peisajul schimbării anotimpurilor accentuează starea de spirit a personajelor.

"Cerul li se surpa amândurora, parcă, în cap; dar cine asculta plângerea ei?"

Primăvara

La început, Persida este încă naivă și nerăbdătoare să se întoarcă acasă. Ea este întâmpinată de fratele ei Trică, care a crescut și s-a transformat într-un flăcău, și devine intimidat de frumusețea surorii sale. Acasă, Persida este dezamăgită de schimbările făcute de mama ei Mara în încercarea de a o mulțumi. Fata simte o strâmtorare în casa modestă, unde odinioară se simțea confortabil. La biserică și plimbările prin oraș, Persida este stingherită de privirile oamenilor. Ea caută să evite anumite locuri, de teamă să nu îl întâlnească pe Națl, fiul măcelarului, pe care îl zărise odată la fereastră și care o tulburase. Într-o plimbare la câmpie, Persida insistă să treacă prin fața măcelăriei lui Națl, pentru a-l vedea, deși îi este rușine. Când în cele din urmă Națl o salută politicos pe pod, Persida tresare de bucurie, deși încearcă să și-o ascundă. Seara, fata este neliniștită, frământată de sentimente pe care nu le înțelege. Mara își dă seama că fiica ei s-a schimbat și se teme că va dori să se facă călugăriță. Ea este hotărâtă să o ducă la Arad, pentru a o obișnui cu lumea.

"Taine mari și nepătrunse de mintea omenească! Atât a fost numai, și gândul copilei era mereu la fereastra cea spartă, la frumusețea zilei de primăvară, la omul ce stătuse acolo, peste drum, cu ochii uimiți și cu răsuflarea, parcă, oprită."

Ani de tinerețe

Persida petrece vacanța de vară la Arad, în casa prietenilor familiei Claici, ajutând la pregătirile de nuntă ale Mihaelei. Ea este înconjurată mereu de tineri, între care și logodnicul Mihaelei, Munteanu. Trică este nemulțumit de atenția pe care o primește sora lui din partea lor. Într-o duminică, în drum spre biserică, Persida și Trică îl zăresc pe Națl ieșind de la slujbă, dar trec mai departe fără să stea de vorbă cu el. La nunta Mihaelei, Națl află întâmplător că și familia Marei participă și vine neinvitat. El o vede pe Persida domnișoară de onoare și schimbă câteva cuvinte convenționale cu ea, sub privirile dezaprobatoare ale celor din jur. Apoi pleacă, spunând că va călători doi ani prin lume. Persida rămâne nepăsătoare, deși în suflet simte o neliniște.

"El se dete la o parte, ca să nu fie văzut. Nu-i ședea bine să stea așa, gură-cască, în poarta unei case străine."

Ispita

Persida și Codreanu petrec singuri în grădină noaptea la nuntă. El o tachinează în legătură cu Națl, făcând-o să se simtă tulburată. La un moment dat, Codreanu îi sărută mâna Persidei, mărturisindu-i că o iubește. Ea este uluită de gestul lui. Deși tânără, Persida înțelege gravitatea situației și insistă să plece înapoi la petrecere. Tot restul serii ei evită să mai rămână singuri, dar simt o apropiere și o atracție reciprocă. Persida rămâne în casă după nuntă, perioadă în care ea și Codreanu petrec mult timp împreună, devenind din ce în ce mai apropiați. Ea începe să se îndoiască că el se va însura, așa cum era planul.

Când Codreanu pleacă la Arad, Persida este nerăbdătoare să îl revadă. Aflând că Națl s-a întors în oraș, ea speră să îl zărească trecând pe sub fereastră, dar el nu apare. Confuză în privința sentimentelor sale, Persida decide în cele din urmă să nu îl caute pe Națl. Într-o plimbare cu Anca, ea îl vede întâmplător în pădure. Schimbat și amărât, Națl o salută stânjenit. Persida este mișcată, dorindu-și să poată sta de vorbă cu el singură. La plecare, ea îi strânge mâna și apoi intră în biserică să se roage pentru iertare.

"De!... de!... zicea și Mara în gândul ei, când vedea pe Codreanu învârtindu-se mereu împrejurul Persidei. Mai știi?! Fata e fată; iar feciorul e curățel și deștept, fiu de popă, nepot de protopop și peste câteva luni de zile bun de popie."

Zbuciumare

Inițial, Națl este prezentat plimbându-se singuratic prin oraș, urmărind petrecerea altora fără a se alătura. Apoi aflăm de trecutul lui chinuit, de dorul nestăvilit pentru Persida în ciuda despărțirii dure impuse de familiile lor. Persida la rândul ei este sfâșiată între milă pentru Națl și frica de dezonoare. Ea îl vede în taină trecând zilnic pe lângă casa ei, simțind o bucurie vinovată. 

Într-o zi, rămasă singură acasă, Persida nu mai rezistă și iese în întâmpinarea lui Națl. Cei doi se întâlnesc pe furiș în dumbravă. Discuția lor trezește în Persida hotărârea de a înfrunta prejudecățile și de a-și urma inima. Dar încrederea ei în Națl se destramă când acesta încearcă să profite de slăbiciunea ei. Rușinată, Persida îl părăsește și aleargă plângând acasă, cerând ajutorul lui Dumnezeu.

"Doamne! strigă ea încleștându-și mâinile, ajută-mă, că eu singură nu mai pot!"

Datoria

În acest capitol, vedem că Persida se luptă cu dilema dintre datorie și sentimente. Ea știe că trebuie să-și facă datoria, așa cum îi spusese maica Aegidia, dar o atrage Hubărnațl. 

La târgul din Arad, Persida o roagă pe mama ei, Mara, să se întoarcă acasă, de teamă că Hubărnațl nu o lasă în pace acolo. Mara e supărată inițial, dar acceptă să plece cu Persida, spunându-i să meargă după Trică. Acasă, cele două discută despre cum s-au întâmplat lucrurile cu Hubărnațl. Persida recunoaște că ea l-a provocat prima dată, uitându-se pe fereastră la el în ciuda sfatului maicii Aegidia. Recunoaște și că l-a căutat în mod intenționat la Arad. 

Mara începe supărată pe Hubărnațl, crezând că el e de vină, dar pe măsură ce aude povestea Persidei, începe să-i fie milă de tânăr și să-l înțeleagă. E îngrijorată pentru soarta fiicei sale, teama de o căsătorie inadecvată este puternică, dar compasiunea pentru suferința tânărului începe să depășească mânia inițială. Persida însăși este sfâșiată între datoria de a asculta de mama ei și sentimentele pentru Hubărnațl. Povestea de dragoste inocentă, dar interzisă, se desfășoară pe fundalul unui peisaj rural liniștit.

"Eu nu pot să fac ce nu vrei și tu. Dac-aș ști că mor, tot nu fac," spuse Persida cu ochii plini de lacrimi.

Inima, săraca

Pavel Codreanu, tulburat de sentimentele sale contradictorii față de Persida și de fata preotesei din satul Buteni, Maria, decide să plece de acolo și să meargă la mănăstirea de maici unde se afla Persida. El pornește noaptea târziu, singur, pe un drum lung și anevoios. În singurătatea nopții, Pavel se simte pierdut și nesigur, ca și cum ar fi sub un farmec. Dorința de a o vedea pe Persida îl mână înainte în călătoria sa solitară.

Ajuns la mănăstire dis-de-dimineață, el cere să vorbească cu Persida. Ea iese să-l întâlnească, mirată că el a venit fără să fi trecut mai întâi pe la mama ei, Mara. Discuția lor este tensionată, amândoi simțind o oarecare stânjeneală. Persida îi spune că i-a fost dor de liniștea mănăstirii și că s-ar simți nenorocită dacă ar fi nevoită să plece acum de acolo. Ea nu are nicio hotărâre proprie și va face cum îi va spune mama ei. Pavel o roagă cu timiditate să plece de acolo, dar Persida îl refuză blând, cerându-i să mai aibă răbdare. În cele din urmă, cei doi se despart, Pavel hotărând să nu mai treacă pe la mama Persidei.

Întreaga scenă descrie frământările sufletești ale celor doi tineri, simțămintele lor puternice, dar și neputința de a le exprima pe deplin. Ei par despărțiți de zidurile mănăstirii și de propriile temeri lăuntrice. Peisajul mănăstirii și al împrejurimilor, precum și singurătatea nopții par să amplifice starea lor sufletească zbuciumată.

"Nu! zise el. Treaba aceasta pot eu s-o fac și fără de părintele Isai." 

Cine ce poate

Persida, ajunsă la vârsta maturității, era o tânără frumoasă și dornică să experimenteze dragostea. Ea se afla împreună cu mama ei, Mara, la vie, unde petrecea câteva zile participând la culesul strugurilor. Era o activitate plină de viață, cu oameni veniți din toate colțurile, care aprindeau focuri și petreceau nopțile cântând și povestind. Peisajul era minunat, dealurile acoperite cu vii întinzându-se la periferia orașului Arad. 

Într-o seară, Națl, flăcăul de care Persida era atrasă, a descărcat pușca de pe o colină pentru a-i atrage atenția. Ea l-a recunoscut și i-a făcut semn, însă el s-a simțit rușinat de îndrăzneala lui și a plecat mai departe. A doua zi, spre mirarea Persidei, Națl a apărut la petrecerea de la cramă. Cei doi au început să danseze împreună și Națl a fost năvalnic în avansurile lui, spunându-i că vrea s-o ducă departe cu el. Persida s-a simit stânjenită, dar în același timp emoționată.

Mai târziu, când se întorceau spre casă, Persida a rămas singură cu Națl pe drum și l-a întrebat direct ce intenții are față de ea. El i-a mărturisit dragostea lui nestăpânită, spunând că este gata să renunțe la toate pentru ea. Persida l-a certat pentru că este nechibzuit, dar în sinea ei era impresionată. Când au ajuns într-un loc ferit de priviri, ea l-a provocat să o ia în brațe dacă îndrăznește, dovedind că se încrede în el. Națl nu a îndrăznit însă, dându-și seama că ea nu-și dorește cu adevărat. Până la urmă, Persida i-a cerut să se poarte cuviincios și să nu-i strice reputația.

"O viață, zicea dânsa în gândul ei, una singură are omul, și e nespusă durerea ce te cuprinde când îți dai seama că o petreci și pe aceasta chinuindu-te tu însuți pe tine." 

Altă lume

La vie, Persida se întâlnește cu mai multe personaje. Inițial merge cu Marta și fetele la via părintelui Ioan, unde îl zărește pe Națl care părea preocupat de ea. Apoi, la via lui Corbu, Persida discută cu dl Burdea, un prieten al lui Națl. Burdea o privește insistent și începe să vorbească despre cum ar trebui oamenii să-și petreacă nopțile, insistând asupra laturii de distracție. Pe măsură ce se face din ce în ce mai târziu, mama Persidei adoarme lângă foc, lăsând fata singură cu Burdea. Acesta devine tot mai insistent în avansurile lui, făcând aluzii incomode la Națl și la sentimentele lui pentru Persida. Stingherită, Persida vrea să plece, iar când mama ei se trezește, hotărăște că vrea să se întoarcă la mănăstire, simțind că viața de afară e prea complicată pentru ea.

"Nu e bine, mamă. Eu nu mai stau: mă-ntorc la mănăstire."

Două porunci

Inițial, Națl este hotărât să plece departe ca să uite de Persida, considerând dragostea lor imposibilă. Inima îi sângerează gândindu-se la mama lui care va rămâne singură. Dar prietenul său Burdea îl influențează să rămână, spunându-i că Persida îl iubește cu adevărat. Confuz, Națl simte că această dragoste îl va duce la pieire.

Între timp, mama Persidei, Mara, se sfătuiește cu starostele Bocioacă cum să o apere pe Persida de Națl. Bocioacă promite să-l alunge pe Națl din oraș. Dar Națl refuză să plece și merge în continuare să o vadă pe Persida, deși ea s-a retras la mănăstire. Părinții lui Națl îl ceartă pentru schimbarea sa în rău. Disperat, Națl simte că lumea i se prăbușește, iar mama lui plânge neconsolată.

"Eu am văzut-o, am vorbit cu ea și știu că te iubește. Toți care v-au văzut împreună știu și ei, dacă au ochi, că vă iubiți."

Datorii vechi

Națl se întoarce acasă după cei doi ani de călătorie și este pregătit să facă tăietura de măiestru, un ritual important în breasla măcelarilor. Mama lui, Hubăroaie, îl așteaptă cu nerăbdare și bucurie. Chiar și tatăl lui, Hubăr, care avusese conflicte cu Națl în trecut, pare împăcat. Persida află vestea întoarcerii lui Națl și este cuprinsă de emoții contradictorii. Pe de o parte, simte o ușurare că Națl s-a întors teafăr, pe de altă parte îi este imposibil să ia legătura cu el din cauza diferențelor sociale dintre ei. 

Urmărim apoi pregătirile pentru tăietura de măiestru a lui Națl. Starostele breslei, Bocioacă, îl amână pe motiv că Națl nu și-a făcut bine stagiatura, spre mânia lui Hubăr. Națl este indiferent, fiindcă singurul lui gând e să o vadă pe Persida. Împotriva tuturor regulilor, Națl merge la biserică în satul ei ca să o zărească. Când ochii li se întâlnesc, au loc emoții puternice, dar scurte, fiindcă situația nu le permite altceva. 

În final, tensiunile dintre Națl și tatăl său, Hubăr, escaladează până la o ceartă violentă în care Națl îl lovește pe Hubăr și pleacă de acasă. Vedem aici cât de puternică e dragostea lui Națl pentru Persida, care îl face să își contrazică propriul tată. 

"Sunt lucruri care se văd cu ochii, se pot simți cu inima și închipui cu gândul, dar în graiul omenesc nu se pot spune."

Rostul lui Bandi

Persida află de la mama ei, Mara, că Națl, s-ar fi certat cu tatăl său și aproape l-ar fi înjunghiat. Șocată, Persida nu vrea să creadă această veste și fuge la mănăstire pentru a afla adevărul de la maica Aegidia. Acolo, maica o sfătuiește să se depărteze de familia lui Hubăr, pe care Dumnezeu a pedepsit-o. Încercând să se liniștească, Persida începe să simtă o atracție tot mai puternică față de Națl. Ea îl trimite pe Bandi, un băiat simplu pe care îl cunoaște, să-l caute pe Națl și să-i transmită să o aștepte în spatele Sărăriei. 

Ajuns acolo, Națl este cuprins de îndoieli în așteptarea Persidei. Când ea sosește în cele din urmă, îl întreabă ce s-a întâmplat. El îi mărturisește că nu și-a atacat tatăl, doar l-a împins când acesta a încercat să-l lovească, iar Hubăr s-a lovit singur căzând peste tocila din spatele lui. Înțelegând că Națl este nevinovat, Persida îl ceartă totuși pentru că nu a acceptat palmele tatălui său cu răbdare creștină. Ea încearcă să-l convingă să-și ceară iertare tatălui, dar Națl știe că nu va fi iertat. Deznădăjduit, el o sfătuiește pe Persida să-l uite, dar ea îi promite că îl va ajuta să treacă peste aceste încercări. În cele din urmă, cei doi se despart, stabilind să se întâlnească a doua zi tot acolo.

"Nu! grăi dânsa în cele din urmă cu liniștită hotărâre. N-am să mă înspăimânt, n-am să fug, n-am să te părăsesc."

Isprăvile lui Trică

Trică se frământă îngrijorat cu privire la relația interzisă dintre sora sa Persida și Națl. El află de la stăpâna sa Marta zvonurile conform cărora cei doi se întâlnesc pe ascuns în fiecare seară. Cuprins de mânie și rușine, Trică îl urmărește pe Națl și îl confruntă amenințător. În timpul disputei lui aprinse, Națl îi devoalează adevărul dureros - Persida îl iubește și amenință că se va sinucide dacă el pleacă. Plin de compasiune și confuzie, Trică este oprit de a-l lovi pe Națl doar de sosirea Persidei. În timp ce Națl pleacă rănit, Persida mărturisește chinul ei sufletesc pricinuit de iubirea interzisă.   

Trică, frământat între loialitatea față de familia sa și compasiunea pentru Persida, la care ține ca la sora lui, caută o soluție. Într-un impuls disperat, pleacă în toiul nopții la preotul din Sânnicolau să-i ceară să-i cunune pe ascuns pe Persida și Națl. Preotul ezită însă, temându-se de pedeapsa legii și de mânia părinților. Dimineața, sleit sufletește, Trică se întoarce fără un răspuns clar. El simte o compasiune adâncă pentru drama surorii sale, dar și neputința de a-i schimba soarta.

"Cuprinsă de o grea boală sufletească, în care am căzut din clipa zămislirii mele, eu alerg chinuită prin lume, mă muncesc însămi pe mine, și când țip, când crâcnesc de durere, oamenii, semenii mei, nu-și dau seama că tot ca mine suferă și ei și nu împărtășesc durerea mea, ci se depărtează cu dispreț de mine." (Persida)

Greul vieții

După ce au fugit împreună de acasă, Națl și Persida se stabilesc la Viena și încep o nouă viață. Când află că Persida a fugit cu Națl, este mâhnită, dar găsește puterea să o ierte, sperând că fiica ei își va da seama singură de greșeală. La început, totul merge bine - Națl deschide o măcelărie care prosperă, iar el și Persida petrec fericiți serile plimbându-se prin oraș. Însă treptat, Națl devine tot mai gelos și suspicios în relația cu Persida. Într-o zi, pleacă toată ziua de acasă fără să-i spună Persidei unde se duce. Când se întoarce, îi dezvăluie că l-a întâlnit la Viena pe prietenul lui, Burdea, și i-a spus că Persida este și ea acolo.

Apoi, Burdea vine peste Persida și o jignește, lăsând-o umilită. Persida începe să simtă tot mai mult dorul de casă și de mama ei, care a rămas acasă. Dar nu îndrăznește să i-o mărturisească lui Națl. El devine din ce în ce mai înstrăinat de ea. Într-o seară, când vine acasă târziu, îi spune Persidei că vrea să plece de la Viena, dar fără ea. Disperată, Persida îl roagă să rămână împreună.

Birtul de la Sărărie

La început, Persida este nerăbdătoare să discute cu soțul ei Națl despre unele probleme din căsnicia lor, în special despre faptul că el petrece prea mult timp jucând cărți și consumând băuturi alături de prietenii lui în cârciuma lor. Ea îl așteaptă toată noaptea să vină acasă pentru a sta de vorbă, dar Națl nu apare. A doua zi cei doi au o discuție aprinsă în care Persida îi atrage atenția că trebuie să își schimbe stilul de viață, având în vedere că vor deveni părinți. Națl însă reacționează extrem de dur, spunând că nu-și dorește copii cu Persida și că nu o consideră soția lui legitimă. Persida este profund rănită de cuvintele lui și îl lovește. Între ei izbucnește o ceartă violentă, Națl părăsind casa.

După plecarea lui Națl, Persida trece printr-un proces de introspecție dureroasă. Își dă seama cât de mult s-a schimbat de când s-a măritat cu Națl și a preluat conducerea cârciumii. Sentimentele ei față de el s-au stins, iar acum se simte pierdută și dezorientată. Decide să plece de acasă, dar în cele din urmă rămâne pentru a avea grijă de treburile casei până când Națl se va întoarce. Însă Națl nu mai apare, iar Persida înțelege că a plecat definitiv. Ea se prăbușește, cerând ajutorul slugii Talia.

"Nu! Atât de mult se obișnuise cu traiul fără de griji, atât de mult se deprinsese cu gândul că n-are el să-și petreacă viața cu Persida, încât nu mai putea să încapă în mintea lui gândul că el are să fie părinte." 

Blestemul casei

Mara află că ginerele ei, neamțul Națl, a bătut-o crunt pe Persida, fiica ei. Deși întristată, Mara consideră că este spre bine, crezând că astfel Persida îl va părăsi pe Națl. Grăbită, pleacă să o vadă pe Persida, luându-l și pe Trică, fiul ei. Însă Trică refuză să meargă, la îndemnul Marthei, soția stăpânului lui. Supărată, Mara pleacă singură. 

Ajunsă la cârciuma unde locuia Persida, Mara află că aceasta e grav bolnavă, chemată fiind și moașa. Rușinată că nu a fost alături de fiica ei, Mara intră smerită în casă. Persida e recunoscătoare, deși Mara o crede nevinovată, spre deosebire de Națl. Acesta vine și el, smerit și rușinat, cerând iertare. Chiar și doctorul chemat spune că Persida are nevoie de liniște. 

Însă Mara nu-l poate ierta pe Națl, deși Persida îl apără. Cei doi soți par hotărâți să rămână împreună. Disperată, Mara fuge să vadă dacă banii ei economisiți sunt la locul lor.

"Nu-l osândi, mamă, grăi dânsa, că e nenorocit și el, mai nenorocit decât mine."

Verboncul

Persida intră tulburată în casa lui Bocioacă, cu semne de bătaie pe corp. Ea povestește că soțul ei, Națl, s-a îmbătat și a distrus mai multe lucruri prin casă. Persida a aruncat cărțile de joc în foc ca să-l oprească, dar Națl a devenit și mai violent. Fiul ei adoptiv, Bandi, a încercat să o apere, dar fără succes. Acum, Națl a rămas singur acasă și distruge totul. Persida îl cheamă pe Trică, fratele ei, să meargă împreună să-l pedepsească pe Națl pentru cele întâmplate.

Trică refuză să meargă, spunând că Persida și-a făcut singură răul. Apoi sosește și mama lor, Mara, care o ceartă pe Persida pentru legătura ei cu Națl. Mara îi spune lui Trică să nu se amestece în treburile Persidei.

După plecarea lor, Trică devine tot mai neliniștit. Seara, când aude muzica Verboncului pe stradă, el fuge brusc să se înroleze ca soldat, deși fusese răscumpărat de la armată cu mulți bani. Trică spune că vrea să se răscumpere singur, pentru a nu mai fi robul nimănui. Nimeni nu reușește să-l oprească. Când Mara află, vine entuziasmată să-și vadă fiul la Verbonc. Ea merge alături de el, chiuind și dansând, în timp ce Persida îi urmează plângând.

"Tot n-avea nimeni fecior ca dânsa! Și pornit alaiul înainte, ea mergea în frunte alăturea cu feciorul ei, sărind mereu ca în joc, chiuind din răsputeri și bătând mereu în palme, luată de vârtejul din care nu putea să-și scoată feciorul."

Norocul casei

Mara este fericită că fiica ei Persida s-a împăcat cu soțul ei Națl și cu socrul Hubăr. Ea este însă îngrijorată că nepotul ei va fi botezat în religia catolică a lui Hubăr, nu în cea ortodoxă a ei. De asemenea, fratele vitreg al lui Națl, Bandi, este supărat că Hubăr s-a apropiat atât de mult de Persida și de copilul ei.

Într-o zi, Hubăr și soția lui vin în vizită la Persida, aducându-i daruri copilului. Ei petrec mult timp împreună, bucurându-se de împăcarea familiei. Hubăr este atât de fericit, încât este gata să-l cheme și pe Națl să locuiască din nou cu ei. Pe când ieșeau însă, Bandi îl privește amenințător pe Hubăr, care este cuprins de spaimă. Își trimite nevasta singură acasă la Mara și se duce la preot să-i ceară sfatul. 

"Doamne! ce am eu să fac?!" grăi el după ce se văzu trecut. Acesta surprinde confuzia și spaima lui Hubăr în fața amenințării lui Bandi, punctul culminant al capitolului.

Pace și liniște

Persida pregătește o întâlnire între Hubăr și Bandi, pentru ca Hubăr să-i propună lui Bandi să plece împreună la Viena. Ea speră astfel să rezolve tensiunile din familie. Bandi întreabă de mai multe ori "De ce?" vrea Hubăr să aibă grijă de el. Îl bănuiește de intenții ascunse. În cele din urmă, copleșit de sentimente, Hubăr recunoaște față de Bandi că este tatăl lui. Îi spune că nu are pe nimeni mai apropiat în lume decât pe el.

Persida a deschis ușa camerei în care se aflau Hubăr și Bandi, așteptându-se să-i găsească vorbind liniștit. În schimb, a dat peste o scenă îngrozitoare - Bandi râzând isteric în timp ce ținea genunchii pe pieptul lui Hubăr, apăsându-l până când acesta și-a dat sufletul. Înainte de a intra Persida.

Persida a înghețat de spaimă în pragul ușii, privind șocată la cadavrul lui Hubăr. În acel moment, toată fericirea pe care o simțise în ultima vreme din pricina împăcării dintre cei dragi s-a spulberat. A realizat cu groază că Bandi comisese o crimă oribilă din pricina trecutului întunecat al lui Hubăr. Sentimentul de vină a copleșit-o - dacă nu l-ar fi chemat pe Hubăr să vorbească cu Bandi, poate că totul s-ar fi terminat altfel. Simțindu-se copleșită, Persida a alergat afară, strigând după ajutor.

Între timp, Bandi a rămas singur în cameră, încă sub influența furiei care-l cuprinsese. Se uita la trupul neînsuflețit al lui Hubăr, fără să simtă vreun regret. În mintea lui tulburată, Hubăr meritase pedeapsa pentru că îi părăsise mama. Nu-i păsa că va fi pedepsit - singurul lui gând era că făcuse dreptate în felul său.

Tema și ideile principale

Cartea "Mara" de Ioan Slavici are ca temă principală dragostea interzisă dintre Persida, o fată de origine modestă, și Națl, un tânăr măcelar de etnie germană. Regăsim aici mai multe idei centrale:

• Dragostea pasională care învinge prejudecățile sociale și diferențele culturale. Sentimentele lui Națl și Persida sunt atât de puternice încât ei sfidează normele societății și ale familiilor lor.

• Lupta interioră a indivizilor prinși între datorie și sentimente. Atât Persida, cât și Națl se frământă în încercarea de a-și urma inima fără a-și trăda originea. 

• Influența mediului asupra caracterului uman. Națl este corupt de mediul imoral în care trăiește, în timp ce Persida nu reușește să se adapteze la lumea de afară.

• Forța destinului. Slavici sugerează adesea că personajele nu pot schimba cursul evenimentelor, ci doar să accepte soarta.

• Dragostea maternă ca liant al familiei. Mara este dispusă la sacrificii enorme pentru copiii ei, Persida și Trică.

• Decăderea morală în epoca modernă. Autorul descrie o lume în derivă, în care valorile tradiționale sunt abandonate.

Personajele principale

Principalele personaje din romanul "Mara" de Ioan Slavici sunt:

• Mara - mama văduvă care își crește singură cei doi copii, Persida și Trică, muncind din greu pentru a le oferi o viață mai bună. Este un personaj puternic, harnic și devotat familiei.

• Persida - fiica Marei, o fată sensibilă și romantică. Se îndrăgostește de Națl, un tânăr nepotrivit din punct de vedere social. Trece printr-o profundă transformare sufletească.

• Națl - un tânăr măcelar de etnie germană. Este îndrăgostit pasional de Persida și înfruntă prejudecățile vremii pentru această iubire. Are un caracter impulsiv și nestatornic.

• Trică - fiul Marei, fratele Persidei. Este protector cu sora lui și încearcă să o ajute, deși în mod greșit uneori. Devine soldat la final.

• Maica Aegidia - stareța mănăstirii unde învață Persida. O ghidează cu blândețe, deși este nemulțumită de legătura ei cu Națl.

• Hubăr - tatăl vitreg al lui Națl, un măcelar autoritar. Se opune relației fiului său cu Persida. Treptat cedează însă.

• Bandi - fratele vitreg al lui Națl, un personaj simplu, dar cu un caracter întunecat. Joacă un rol important în deznodământ.

Cărți similare

• Moromeții, de Marin Preda.
• Ion, de Liviu Rebreanu.
• Baltagul, de Mihail Sadoveanu