Povestirea "Ulița copilăriei" de Ionel Teodoreanu descrie cu sensibilitate și duioșie o uliță de margine de târg care devine martorul și păstrătorul amintirilor copilăriei naratorului. Este o evocare nostalgică a anilor de nevinovăție și fericire trăiți pe această stradă simplă, dar atât de apropiată inimii. De la primii pași ai micuțului Puiuț până la plecarea băiatului mare la studii în străinătate și apoi dispariția tragică a acestuia în război, ulița îl însoțește discret și protectiv la fiecare etapă, devenind complice a jocurilor și visurilor sale. Este martora trecerii ireversibile a timpului, a maturizării și desprinderii de inocența copilăriei. Prin intermediul acestei ulițe anonime și neștiute de nimeni, autorul reușește să transmită emoția și farmecul unor amintiri de neuitat.
