Categorii

Adina Popescu (1) adolescență (2) al doilea război mondial (5) Alex Moldovan (1) animale (6) Anton Holban (1) aventură (19) Barbu Ștefănescu Delavrancea (2) basm (9) biografie (4) Camil Petrescu (3) Cezar Petrescu (1) China (1) clasic (57) comedie (5) contemporană (5) copilărie (1) Daniel Defoe (1) distopie (3) dragoste (2) dramă (2) E.B. White (1) Éric-Emmanuel Schmitt (1) fantezie (10) Ficțiune (54) Ficțiune istorică (7) filosofie (1) Filozofie (1) fisa de lectura (10) Florin Bican (1) Gala Galaction (1) George Călinescu (2) gotic (1) Grace Lin (1) Grigore Băjenaru (1) groază (1) holocaust (2) ioan slavici (3) Ioana Pârvulescu. (1) ion creanga (5) Ion Luca Caragiale (6) Ion Minulescu (1) Ionel Teodoreanu (4) istorie (8) J. D. Salinger (1) Jack London (1) Jennifer Anne Nielsen (1) Jules Vernes (2) la Medeleni (3) Lewiss Carroll (1) literatură franceză (2) Literatură românească (54) Liviu Rebreanu (3) Lois Lowry (1) Lucian Blaga (1) Marin Preda (2) Marin Sorescu (1) Mark Twain (1) Mateiu Caragiale (1) Mihai Eminescu (2) Mihail Drumeș (1) Mihail Sadoveanu (5) Mihail Sebastian (1) Mimi Thebo (1) minunea (1) mircea eliade (3) Mircea Sântimbreanu (1) mister (3) mitologie (2) motivaționale (1) Neil Gaiman (1) non-ficțiune (3) nuvelă (6) Paulo Coelho (1) pentru copii (21) petre ispirescu (3) poezie (2) povestiri scurte (1) psihologie (1) război (8) Roald Dahl (2) roman (17) romantism (1) romanță (3) sci-fi (2) sec. XIX (1) SF (1) Spiritualitate (1) teatru (9) tineri (1) Tom Sawyer (1) tragedie (1) umor (7) Vasile Alecsandri (1) Veronica D. Niculescu (2) Victor Ion Popa (1) Wiliam Golding (1) William Shakespeare (1)

ARHIVĂ

© Rezumate cărți 2023. Un produs Blogger.

Ion, de Liviu Rebreanu. Rezumat

Ion cu Ana, Florica și pământul pe fundal.

Descriere

"Ion" este un roman social scris de Liviu Rebreanu și a fost publicat în anul 1920. Romanul prezintă universul rural al României de la începutul secolului XX, dezvăluind aspecte complexe ale societății și psihologiei umane.

Povestea romanului se concentrează pe personajul principal, Ion al Glanetașului, un tânăr fermier din satul Rătești. El este un băiat puternic și hotărât, luptător pentru dreptate și pentru a-și îmbunătăți condiția socială. Îndrăgostit de fiica moșierului local, Ana, Ion începe o aventură secretă cu ea, însă relația lor este umbrită de aspecte sociale și economice, de diferența de statut dintre ei.

Liviu Rebreanu, prin acest roman, abordează teme profunde și actuale, precum iubirea și pasiunea, clasa socială și sărăcia, conflictul dintre tradiție și modernitate. Romanul prezintă o frescă vie și realistă a vieții rurale, arătând complexitatea interacțiunilor dintre oameni și pământul pe care îl lucrează.

În mod remarcabil, Liviu Rebreanu reușește să creeze personaje memorabile și bine conturate, care reflectă diversitatea umană și care își lasă amprenta asupra cititorilor. Pe lângă Ion, se remarcă personaje precum Vasile Baciu, un om puternic și negativ, care încearcă să distrugă viața lui Ion, sau Zaharia Herdelea, un fermier care reprezintă tradiția și legăturile cu pământul.

Prin această operă, Liviu Rebreanu se impune ca unul dintre cei mai valoroși romancieri interbelici din literatura română, aducând o contribuție semnificativă la dezvoltarea romanului românesc modern. "Ion" rămâne astăzi un reper literar și o mărturie a societății și mentalităților de la începutul secolului XX, fiind citit și studiat cu interes și înțelegere în rândul cititorilor de toate vârstele.

Rezumat pe capitole

Cartea 1. Glasul pământului

Capitolul 1. Începutul

Inițial are loc o horă în satul Pripas. Vasile Baciu, tatăl Anei, sosește beat și face scandal, certându-se cu Ion. Apoi Ion și Ana se întâlnesc pe ascuns în grădina de lângă șură. Ilie îi vede împreună și îi spune lui George, care este interesat de Ana. George îl îndeamnă pe Vasile Baciu să facă scandal cu Ion. La cârciuma lui Avrum are loc o ceartă între George și Ion, care se bat. Ion îl lovește pe George cu un par, rănindu-l grav. În final, Ion pleacă mulțumit spre casă, în timp ce Ana îl așteaptă în zadar la poartă. Titu Herdelea, care aștepta lângă cârciumă să vadă bătaia, ajunge prea târziu și nu apucă să vadă încăierarea.

"Simțirea aceasta o înfiora și în aceeași vreme îi aprindea toate tainițele sufletului...". Emoția puternică a Anei în așteptarea lui Ion.

Capitolul 2. Zvârcolirea

Glanetașu și Zenobia se trezesc și se pregătesc de lucru. Ion coboară din pod și își ia uneltele pentru cosit iarba. Pleacă pe câmp unde îl găsește pe Simion Lungu deja la treabă. Ion ajunge la fâneața lui și se oprește să privească satul și hotarul, simțind o mare dragoste pentru pământ. Apoi începe să cosească cu râvnă. Mai târziu sosește Ana cu mâncare pentru tatăl ei. Ea și Ion schimbă câteva vorbe, iar Ana pleacă supărată că Ion nu a mers la întâlnirea cu ea. Apoi vine Florica care-l ceartă pe Ion că o neglijează în favoarea Anei. Cei doi se sărută până când sunt surprinși de Zenobia.

În sat, toți vorbesc despre bătaia dintre Ion și George. Preotul Belciug îl ocărăște pe Ion, iar familia Herdelea îl apără. Seara, Ion trece pe la casa învățătorului și Laura îl întreabă dacă chiar îi place Ana. Ion răspunde că trebuie s-o ia de nevastă pentru pământul ei.

Ce să fac?... Trebuie s-o iau pe Ana!... Trebuie!...". Hotărârea dureroasă a lui Ion de a se căsători cu Ana, deși nu o iubește.

Capitolul 3. Iubirea

Preotul Belciug, care rămăsese văduv la începutul preoției era o fire încăpățânată. El se supărase pe Ion și pe familia Herdelea, care îl apăraseră pe flăcău după ce fusese dojenit în biserică. Apoi se menționează împăcarea lui Ion cu George după bătaia de la cârciumă. În continuare, Belciug îl dojenește din nou pe Ion în biserică, în fața satului. Ion se supără și pleacă să bea în satul învecinat.

Între timp, George o curtează pe Ana, iar Ion observă de departe. Inima lui Ion tresaltă de bucurie când vede că George nu este primit în casă seara. Apoi Ion se întâlnește cu Ana și îi promite că vor fi împreună, deși în sinea lui consideră că fata este urâtă.

În altă parte, familia Herdelea discută despre scrisoarea de pețire a Laurei de către George Pintea. Fata refuză pețitul, spre supărarea părinților ei. Titu o susține pe sora lui în fața părinților, dar în realitate crede că ar trebui să-l accepte pe Pintea. Seara, Laura plânge după ce află de la Aurel, tânărul iubit de ea, că Pintea este un băiat bun, deci ar trebui acceptat.

“Şi fiindcă de câte ori își sfărâma mintea singur să-și găsească drumul, se izbea parcă numai de porți zăvorâte — căuta să nici nu se mai gândească la ceea ce va trebui să se întâmple." Frământarea lui Ion, care nu găsește o cale de a obține pământ și renunță să se mai gândească la viitor.

Capitolul 4. Noaptea

La început, George încearcă din nou să câștige dragostea Anei, dar fără succes. Între timp, Ion vine în continuu la Ana seară de seară. Într-o noapte, Ana îl lasă pe Ion să intre în casă, deși tatăl ei, Vasile Baciu, este acasă și adormit beat. Cei doi fac dragoste pe ascuns lângă patul lui Vasile. A doua zi, Ana îi spune lui Ion că se teme că a rămas însărcinată. Ion este încântat de această perspectivă. În aceeași noapte, George vede pe Ion intrând și ieșind din casa Anei și aude discuția lor despre sarcină.

Între timp, în sat circulă zvonul că Ion va fi trimis la închisoare pentru certurile cu Simion și preotul. Oamenii îl compătimesc pe Ion și îl laudă pentru caracterul lui. Dar Ion este mai îngrijorat de relația cu Ana și de perspectivele de a obține pământul ei. El continuă să meargă în fiecare seară la Ana.

O podidiră lacrimile și plânse cu sughițuri, bolborosind întruna vorbe rugătoare, în vreme ce Ion o ostoia sărutând-o: — Taci... taci... taci..

Capitolul 5. Rușinea

Vasile Baciu descoperă că fiica sa, Ana, este însărcinată și crede inițial că tatăl copilului este George, fiul lui Toma Bulbuc. Se duce să vorbească cu George, dar acesta neagă orice implicare. Realizând că de fapt Ion Glanetașu este cel care a lăsat-o însărcinată pe Ana, Vasile Baciu este cuprins de furie. Începe să o bată cu brutalitate pe Ana, deși ea îl imploră să nu o omoare. Sătenii încercă să intervină, dar fără succes.

A doua zi, Vasile Baciu petrece toată ziua bând la cârciumă, apoi vine acasă și o bate din nou pe Ana. A treia zi parcă se potolește și îi spune Anei să meargă la Ion Glanetașu și să se împace cu el, deoarece ea singură trebuie să-și îndrepte greșeala. Speriată, Ana merge la casa Glanetașului, dar Ion o tratează rece și disprețuitor. Când Ana se întoarce și îi spune tatălui ei că Ion nu vrea să vorbească cu ea, Vasile Baciu intră din nou în furie și o bate cu cruzime.

Câteva săptămâni mai târziu, Vasile Baciu se întâlnește pe stradă cu Ion și îl întreabă de ce nu vrea să o ia de nevastă pe Ana. Ion refuză vehement, spunând că atunci când a vrut el, Vasile Baciu nu a fost de acord. Supărat, Vasile Baciu se întoarce acasă și o bate din nou pe biata Ana care îl imploră să nu o omoare.

"Tată, nu mă omorî!... Nu mă omorî! Nu mă omorî!..." - strigă disperată Ana în timp ce tatăl ei o bate cu brutalitate.

Capitolul 6. Nunta

Nunta Anei cu Ion are loc după multe discuții și negocieri între familiile celor doi miri. Ion este foarte fericit că în sfârșit primește averea mult râvnită a lui Vasile Baciu. El este îngâmfat și se gândește doar la pământurile noi dobândite, uitând complet de Ana. În schimb, Ana este nerăbdătoare și emoționată, așteptând cu sufletul la gură împlinirea visului ei de fericire alături de Ion.

În ziua nunții, în timp ce alaiul pornește spre notar în Jidovița, Ion realizează deodată că trebuie să o ia și pe Ana, nu doar pământurile. El o privește pe mireasă ca pe o străină, urâtă și neinteresantă. În schimb, simte din nou atracție pentru drușca Florica, pe care o dorea odinioară de nevastă. La petrecere, în timp ce dansează cu Florica, Ion îi mărturisește din nou dragostea, uitând cu desăvârșire de Ana.

Ana observă însă schimbul de priviri dintre cei doi și își dă seama îngrijorată că fericirea ei este pusă în pericol. Ea nu mai plânge de fericire ci de durere, murmurând: "Norocul meu, norocul meu!". Acest moment marchează punctul culminant al acțiunii, ana realizând că visul ei se poate nărui.

Cartea 2. Glasul iubirii

Capitolul 7. Vasile

Acest capitol începe cu Ana fiind dată afară de Ion și nevoită să se întoarcă la tatăl ei, Vasile Baciu. Vasile o refuză și o alungă, spunându-i să se descurce singură cu soțul ei. Ana rămâne pe drumuri, fără adăpost. Floarea, soția lui Macedon Cercetașu, o adăpostește din milă.

Între timp, Ion merge la preotul Belciug pentru sfat. Îi povestește toate necazurile cu Vasile Baciu și îl întreabă cum să procedeze mai departe. Belciug îl sfătuiește să nu-și facă singur dreptate, ci să se adreseze justiției. Ion este de acord și hotărăște să meargă la un avocat.

Când se întoarce acasă, Ion o trimite definitiv pe Ana înapoi la tatăl ei, spunându-i că el nu o mai poate întreține. O conduce până la poartă și o dă afară, fără să se uite înapoi la ea. Ana rămâne din nou pe drumuri, fără niciun sprijin.

"Dumnezeu din cer vede și judecă. Dar eu trebuie să mă gândesc la pielea mea. Cu mâinile-n sân n-oi sta, de bună seamă, poți să-i spui!”

Acest citat arată egoismul lui Ion, care o alungă pe Ana și o lasă în voia sorții, deși ea este însărcinată cu copilul lui. El se gândește doar la propriul interes și nu-i pasă de soarta femeii pe care a luat-o de nevastă.

Capitolul 8. Copilul

Ana a fost alungată de Ion și s-a întors acasă la tatăl ei, Vasile Baciu. Baciu a primit-o înapoi, deși se aștepta la asta. Ana aștepta ca Ion să vină să o ia înapoi, deși el o maltrata.

Ion a mers la avocatul Victor Grofșoru să-l ajute să recupereze pământul promis de Vasile Baciu ca zestre pentru Ana. Avocatul a acceptat cazul în schimbul unei sume de bani. Ion era nerăbdător să vină procesul cu Vasile Baciu.

Într-o zi, Ana a rămas singură acasă și a intrat în travaliu. A născut singură, cu ajutorul Zenobiei. Copilul era un băiat. La botez l-au numit Petre. După naștere, Ion a devenit și mai violent cu Ana. Ea era nefericită, dar răbda pentru copil.

Ana a auzit că Avrum, proprietarul cârciumii, s-a spânzurat pentru că notarul îl păcălise într-o tranzacție imobiliară care l-a ruinat. Moartea lui Avrum i-a trezit Anei gânduri sinucigașe.

Herdelea era îngrijorat de procesul care urma la tribunal, pentru că scrisese o plângere falsă în numele lui Ion. Spera că relațiile lui îl vor ajuta să scape nepedepsit. La proces însă a fost condamnat la închisoare și amendă, la fel ca Ion. Herdelea era devastat psihic de pedeapsa primită.

"În dricul verii, într-o zi Ana rămase singură acasă, să facă de mâncare și s-o ducă la prânz bărbaților care, împreună cu Zenobia, secerau o holdă de grâu. În vreme ce turna rântașul rumenit peste ciorba ce clocotea într-o oală zdravănă de tuci, femeia simți deodată niște junghiuri prin pântece atât de dureroase, încât fruntea și tâmplele i se încununară cu sudori fierbinți. Se lăsă pe vatră, cu ochii speriați, apucându-se cu amândouă mâinile de burtă și gemând. ,,Mi-o fi venit vremea", se gândi când junghiul se mai mulcomi."

Acest citat descrie momentul critic în care Ana a intrat în travaliu singură acasă. Este un moment cheie în evoluția personajului Ana și pentru relația ei cu Ion.

Capitolul 9. Sărutarea

E primăvară și Ion e nerăbdător să vadă pământurile pe care le-a luat de la socrul său. Iese singur, îmbrăcat de sărbătoare, și se îndreaptă spre porumbiștea cea mai mare. Pe măsură ce se apropie, vede cum zăpada s-a topit și pământul e dezgolit.

Inima lui Ion e plină de fericire. Simte că tot pământul e al lui. Se oprește în mijlocul ogorului. Pământul lipicios îi țintuiește picioarele. E cuprins de o poftă sălbatică să îmbrățișeze pământul.

Ion se apleacă, ia un bulgăre în mâini și-l sfărâmă, simțind o plăcere înfricoșată. Mirosul de pământ îi aprinde sângele. Apoi, fără să-și dea seama, se lasă în genunchi și își lipește buzele de pământ într-un sărut. Se ridică rușinat și se uită împrejur speriat.

Ion își încrucișează brațele pe piept, simțind încontinuu atingerea rece a pământului. Satul i se pare un cuib de păsări ascuns de frică. Se simte puternic ca un uriaș care a învins balaurii. Își înfige picioarele în pământ parcă vrând să înăbușe ultimele zvârcoliri ale unui dușman învins. Pământul parcă i se închină.

"Se aplecă, luă în mâini un bulgăre și-l sfărâmă între degete cu o plăcere înfricoșată."

Acest citat surprinde patima lui Ion față de pământ și arată cât de mult înseamnă pentru el să aibă în stăpânire tot pământul din sat.

Capitolul 10. Ștreangul

Herdelea a găsit o locuință bună și ieftină în Armadia, unde s-a mutat împreună cu familia. Căsuța lor din Pripas a rămas pustie. La început le era dor de satul lor, dar treptat s-au obișnuit. Herdelea muncea mult și câștiga bine la avocatul Grofșoru. Grofșoru îl simpatiza pe Herdelea și îi povestea tuturor despre nedreptățile suferite de el. Herdelea era recunoscător și promitea să-l susțină la viitoarele alegeri.

Fiica lor Ghighi a venit și ea la Armadia, după ce a stat o vreme la sora ei Laura. Ghighi se împrietenește cu tânărul Zăgreanu, noul învățător din Pripas. Zăgreanu vine des pe la ei pentru sfaturi.

La noul termen al procesului cu preotul Belciug, avocatul Grofșoru îl învinge pe Belciug, care renunță la plângere. Belciug începe să regrete certurile cu Herdelea. În sat, noul învățător Zăgreanu îl displace pe Belciug, care-l consideră arogant.

Titu strânge bani ca să plece în România. Primind o scrisoare de la Laura, află că rudele lui Pintea vor veni la vară în țară. Se simte aproape de împlinirea visului.

Ion regretă că nu s-a însurat cu Florica, pe care o dorește în continuare. Se împrietenește mult cu George Bulbuc, soțul Floricăi. La nunta lor, Ion nu-și ia ochii de la mireasă. Ana este mâhnită și disprețuită. Ea cade într-o stare de apatie și singurătate.

Într-o zi, Ana aude de la Savista că Ion o dorește pe Florica și că George vrea să-i omoare pe amândoi. Cuprinsă de disperare, Ana se spânzură în grajd.

"Am să mă omor, Ioane! Bărbatul nu se uită la ea. Se înfurie însă deodată, ca și când l-ar fi trezit dintr-un vis dulce. — Da omoară-te dracului că poate așa am să scap de tine! mormăi apoi nepăsător, scoțând pe gură și pe nas fuioare albe de aburi, ca un balaur întărâtat."

Acest citat exprimă duritatea și nepăsarea lui Ion față de soția sa Ana, care îi mărturisește disperarea de a se sinucide. Răspunsul lui rece și brutal arată cât de mult s-a înstrăinat de ea.

Capitolul 11. Blestemul

La început este uluit și simte o durere în cap ca lovit de un ciocan când găsește trupul neînsuflețit al Anei, spânzurat în grajd. Îl cuprinde o milă instinctivă față de Ana, amestecată cu mirare și groază în fața morții. Apoi, obișnuindu-se cu imaginea ei schimonosită, îl cuprinde mai degrabă ușurarea că s-a sinucis și a scăpat astfel de ea.

Pe Ion îl frământă însă grija pentru copil. Întreabă de Petrișor și poruncește mamei sale să aibă mare grijă de el. Moartea Anei îl îngrijorează în primul rând pentru că astfel ar putea pierde moștenirea asupra pământurilor. Pentru Ion, copilul reprezintă acum cheia spre păstrarea averii. De aceea, la înmormântare, Ion nu se desparte de Petrișor, pe care-l strânge la piept ca pe o comoară. El vede în copil singura cale de a-și păstra moșia câștigată cu atâtea eforturi.

Ion află că Vasile Baciu pregătește proces pentru recuperarea zestrei Anei. Dar totuși îl cuprinde dorul pentru Florica, soția lui George. O întâlnește întâmplător și cei doi fac dragoste. Ion îi spune Florichăi că va face orice ca să fie împreună. După plecarea Floricăi, Ion este cuprins de remușcări. Își amintește de Ana și de copilul pe care l-a născut sub mărul de lângă holdă. Rușinat, Ion nu îndrăznește să se uite spre măr și se întoarce la muncă, frământat de gânduri contradictorii. Pe de o parte, își dorește cu ardoare pe Florica, dar pe de altă parte îl apasă amintirea Anei și teama de păcat.

Întors în sat, preotul Belciug era preocupat de construirea noii biserici. Regreta certurile cu Herdelea și era dispus la împăcare. Când inspectorul școlar îl ceartă pentru că nu predă religia în maghiară, Belciug îi răspunde apăsat că nu-și va trăda credința. Herdelea și Belciug își dau seama că trebuie să rămână uniți în fața asupririi.

"Domnule inspector, eu unul prefer să nu mai predau religia în școala aceasta decât să-mi pângăresc conștiința și să zăpăcesc sentimentele credincioșilor mei! Orice să-mi cereți, domnule, dar asta nu! Măcar credința să ne rămână neatinsă! Măcar atâta drept s-avem și noi în țara asta, în care ne-am născut și s-au născut părinții noștri și părinții părinților noștri!"

Acest citat exprimă hotărârea preotului Belciug de a-și păstra credința și demnitatea în fața presiunilor de maghiarizare. El refuză categoric să predea religia în limba maghiară, considerând că asta i-ar trăda pe enoriașii săi. Citatul transmite dârzenia lui Belciug de a-și apăra identitatea și drepturile în propria țară.

Capitolul 12. George

Ion îl întâlnește pe Titu care este pe cale să plece din țară. Îi spune că a avut multe necazuri și nu știe ce să facă mai departe cu viața lui. Vrea să se însoare din nou, dar nu cu oricine. Se gândește la Florica, care este însă măritată cu George. Titu îi recomandă să se astâmpere și să nu se gândească la o femeie măritată. Ion rămâne neliniștit și hotărât să facă ceva în privința Floricăi.

George află de la Savista că Ion umblă după Florica. La început vrea să se răzbune pe ea, dar apoi înțelege că Ion este de vină. Se preface în fața lui Ion că nu știe nimic și îi spune că pleacă la pădure duminică seara. Ion este fericit că va putea veni la Florica.

George pleacă cu tatăl lui la pădure, dar pe drum se răzgândește și se întoarce acasă. O găsește pe Florica trează. Aude pași în curte și iese cu sapa, lovind persoana de afară, care se dovedește a fi Ion.

"L-am omorât!" răspunse scurt George.

Acest citat arată rezultatul culminant al conflictului dintre George și Ion - George îl ucide pe Ion pentru a-și apăra onoarea și căsnicia. Este un moment definitoriu pentru personajul lui George.

Capitolul 13. Sfârșitul

George, soțul Floricăi, îl lovește pe Ion în cap cu sapa, apoi în coastă, rupându-i mai multe coaste. Ion moare pe loc din cauza rănilor, iar George se declară pe el însuși ucigașul lui Ion, motivând că acesta a încercat să o seducă pe soția lui.

George este arestat, iar trupul lui Ion este dus la morgă. Preotul Belciug este încântat de donația pământurilor lui Ion și hotărăște să-i facă o înmormântare fastuoasă, lăudându-l în discursul funeral. Familia Herdelea participă la înmormântare din respect pentru Ion.

După înmormântare, preotul Belciug și învățătorul Herdelea încheie formalitățile pentru transferul terenului familiei Herdelea către fiica lor Ghighi. Totodată, Herdelea primește vestea pensionării sale după 32 de ani de învățământ.

Între timp are loc sfințirea noii biserici din sat, la care participă și familia Herdelea împreună cu Zăgreanu, noul învățător. Ghighi dansează cu Zăgreanu, iar acesta pare că vrea să o ceară de soție. La petrecerea populară ce urmează, preotul Belciug îl ceartă public pe Vasile Baciu pentru comportamentul lui.

În final, familia Herdelea pleacă spre casă, oprindu-se în fața fostei lor case, goală acum. Privesc în urmă satul care rămâne neschimbat, în pofida evenimentelor care tocmai au avut loc.

"Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se pierde în șoseaua cea mare și fără început...".

Acesta text surprinde ideea că viața continuă și că evenimentele se succed unele după altele, ca un drum care merge înainte fără sfârșit.

Personaje principale

În romanul "Ion" scris de Liviu Rebreanu, câteva din personajele principale sunt:

  1. Ion al Glanetașului - Este personajul principal al romanului și un tânăr fermier din satul Rătești. El este harnic, hotărât și luptă pentru dreptate într-o lume în care statusul social este determinat de avere. Își găsește fericirea și își dezvăluie adevărata natură pe parcursul romanului.
  2. Ana - Fiica moșierului din sat, este o fată bogată și atrăgătoare. Ea devine iubita lui Ion și este implicată într-un triunghi amoros cu Florica.
  3. Vasile Baciu - Este un fermier din satul Răzoare și unul dintre principalii adversari ai lui Ion. Este un om gelos și invidios care încearcă să-l distrugă pe Ion prin mijloace nelegale și înșelătoare.
  4. Zaharia Herdelea - Un fermier din satul Pripas, un personaj conservator care reprezintă tradiția și legăturile puternice cu pământul. El joacă un rol important în dezvoltarea conflictului dintre tradiție și modernitate din roman.
  5. George Bulbuc - Este un flăcău din satul Pripas și este descris ca fiind foarte înstărit. George este îndrăgostit de Florica, dar aceasta este atrasă de Ion. În ciuda faptului că este respins de Florica, George se căsătorește cu ea și se bucură de bogăția pe care o are.
  6. Florica - Este fiica văduvei lui Maxim Oprea și este considerată cea mai frumoasă fată din sat. Florica este iubita lui Ion, dar din motive financiare și de statut social, ea ajunge să se căsătorească cu George, deși îl iubește în continuare pe Ion.