Categorii

Adina Popescu (1) adolescență (2) al doilea război mondial (5) Alex Moldovan (1) animale (6) Anton Holban (1) aventură (19) Barbu Ștefănescu Delavrancea (2) basm (8) biografie (4) Camil Petrescu (3) Cezar Petrescu (1) clasic (53) comedie (5) contemporană (3) copilărie (1) Daniel Defoe (1) distopie (3) dragoste (2) dramă (2) E.B. White (1) fantezie (9) Ficțiune (50) Ficțiune istorică (5) filosofie (1) Filozofie (1) fisa de lectura (10) Gala Galaction (1) George Călinescu (2) gotic (1) Grigore Băjenaru (1) groază (1) holocaust (2) ioan slavici (3) Ioana Pârvulescu. (1) ion creanga (5) Ion Luca Caragiale (6) Ion Minulescu (1) Ionel Teodoreanu (4) istorie (8) J. D. Salinger (1) Jack London (1) Jennifer Anne Nielsen (1) Jules Vernes (2) la Medeleni (3) Lewiss Carroll (1) literatură franceză (2) Literatură românească (54) Liviu Rebreanu (2) Lois Lowry (1) Lucian Blaga (1) Marin Preda (2) Marin Sorescu (1) Mark Twain (1) Mateiu Caragiale (1) Mihai Eminescu (2) Mihail Drumeș (1) Mihail Sadoveanu (4) Mimi Thebo (1) minunea (1) mircea eliade (3) Mircea Sântimbreanu (1) mister (3) mitologie (1) motivaționale (1) Neil Gaiman (1) non-ficțiune (3) nuvelă (5) Paulo Coelho (1) pentru copii (20) petre ispirescu (2) poezie (2) povestiri scurte (1) psihologie (1) război (7) Roald Dahl (2) roman (16) romantism (1) romanță (2) sci-fi (2) sec. XIX (1) SF (1) Spiritualitate (1) teatru (7) tineri (1) Tom Sawyer (1) umor (6) Vasile Alecsandri (1) Veronica D. Niculescu (2) Victor Ion Popa (1) Wiliam Golding (1)

ARHIVĂ

© Rezumate cărți 2023. Un produs Blogger.

Maitreyi, de Mircea Eliade. Rezumat pe capitole.

desen cu Maitreyi

Mircea Eliade a creat prin "Maitreyi" o operă literară, plină de mister și profunzime. Din 1933 la prima publicare a creat ecouri internaționale ce au traversat granițele lingvistice.  

Și cumva, parcă mai fascinant decât înseși cuvintele, este acel fapt că firul narativ care a fost împletit din experiențele reale ale autorului. Ca și cum paginile romanului ar fi o fereastră prin care privim în trecut, în călătoriile intense ale lui Mircea Eliade în inima Indiei. 

Și astfel, "Maitreyi" nu este doar o poveste transpusă pe hârtie, ci un pod subtil între două lumi, două realități, două suflete. Un etern interogativ ce stă în fața cititorului: cum ar fi fost să trăiești o asemenea poveste? Cum ar fi fost să fii în pielea personajelor, să simți pasiunea și zbuciumul lor?

Rezumat

În India colonială, Allan, un tânăr inginer european devine protagonistul acestei povești de dragoste și contradicții culturale. În calitate de narator, el ne introduce în viața sa, intersectată de apariția Maitreyi, fiica șefului său. Povestea începe cu naratorul rememorând cu nostalgie prima sa întâlnire cu Maitreyi, fiica inginerului Narendra Sen, cu aproximativ 10 luni înainte de a se muta în casa familiei bengaleze în 1929. Aspectul exotic al fetei îl dezgustă inițial, dar în scurt timp este profund fascinat de frumusețea și misterul ei. 

După ce se îmbolnăvește de malarie, se mută în casa familiei Sen pentru a se recupera. Aici are revelația unei perspective noi asupra lumii. Relația cu Maitreyi trece prin ambiguități și tensiuni - momente de apropiere urmate de îndepărtare. Când o sărută prima dată, fata fuge îngrozită, dar a doua zi cedează și îi mărturisește că îl iubește, deși le este interzis.

Dragostea lor capătă o intensitate copleșitoare. Maitreyi vine noaptea la el și fac dragoste cu patimă. Allan vrea să o ceară de nevastă, dar ea știe că familia se va împotrivi. Când sora ei, Khokha, află și le zice părinților, lucrurile iau o întorsătură tragică.

Allan este alungat din casă. Maitreyi este închisă și chinuită. Disperat, Allan pornește într-o călătorie solitară prin sate. Reîntors la Calcutta, află șocat că Maitreyi s-a sacrificat pentru el și s-a dat unui negustor ca să fie alungată și să îi poată fugi. Confuz, părăsește orașul fără răspunsuri.

Povestea se încheie cu cei doi îndrăgostiți despărțiți pentru totdeauna de o societate care nu le acceptă iubirea, lăsând nerezolvată tragedia imposibilității de a și-o împlini.

Rezumat pe capitole

Capitolul 1: Întâlnirea cu Maitreyi

Capitolul 1 prezintă începutul povestirii naratorului despre cum a cunoscut-o pe Maitreyi. El nu își amintește cu exactitate data și locul primei întâlniri, dar știe că s-a întâmplat cu cel puțin 10 luni înainte de a se muta în casa inginerului Narendra Sen în 1929. La început, naratorul a fost surprins și chiar dezgustat de aspectul Maitreyiei - ochii și buzele prea mari, pielea prea întunecată. Apoi a încercat să îi descrie prietenului său Harold brațul ei gol și culoarea pielii, dar Harold nu a înțeles miezul povestirii.

Naratorul locuia atunci în Calcutta și lucra ca inginer la noile lucrări de canalizare. Prin serviciul său l-a cunoscut pe Narendra Sen, tatăl Maitreyiei, un inginer foarte respectat. Naratorul avea o viață simplă, dedicată muncii și studiului fizicii matematice. Întâlnește întâmplător un vechi prieten, gazetarul Lucien Metz, care scria o carte despre India și avea nevoie de informații despre viața femeilor. Naratorul îl invită la ceai la inginerul Sen, prilej cu care o revede pe Maitreyi. De data aceasta, frumusețea ei exotică îl impresionează. Urmează o scenă amuzantă în care Lucien examinează în detaliu costumul și bijuteriile Maitreyiei, provocându-i acesteia stinghereală. Maitreyi și naratorul fac schimb de priviri calde, complicitatea lor contrastând cu figura urâtă a tatălui. Apar apoi mama și sora Maitreyiei, creând și mai multă confuzie. La sfârșit, naratorul o vede pe Maitreyi râzând fără rețineri în curtea casei, imagine care îl tulbură profund.

"Priveam fără să ştiu de unde vine farmecul acela, linişștea aceea nemaiîntâlnită în Calcutta. Și deodată aud un rîs nestăvilit, contagios, un rîs de femeie și de copil în același timp, care trecea de-a dreptul in inimă și mă înfiora.”

Capitolul 2: Drumul spre nord

Naratorul, aflându-se într-o zi singur la Tamluk, are o revelație despre singurătatea sa. Își dă seama că este diferit de prietenii săi și că va trăi și va muri singur. Această idee îl liniștește în mod curios.

A doua zi primește o telegrama de la inginerul Sen, chemându-l urgent la Calcutta. I se oferă un post important de inspector în Assam, post pe care Sen l-a obținut special pentru el. Naratorul acceptă bucuros, iubind junglele Indiei.

Înainte de plecare, petrece o seară veselă cu prietenii săi și prostituate în Chinatown. Întâmplător, mașina lor trece pe lângă cea a familiei Sen, iar naratorul este stingherit de prezența Maitreyiei. Seara aceea îl face să simtă și mai acut diferența dintre viața sa superficială și universul senin al familiei bengaleze.

A doua zi, Sen îl ceartă subtil pentru compania nepotrivită de seară. Îl invită la masă la clubul Rotary, unde ține un speech elogios despre calitățile naratorului. Naratorul este flatat, deși surprins de interesul pe care Sen îl arată vieții sale private. Pleacă în aceeași seară spre noul său post din Assam, meditând asupra schimbărilor din viața sa de când a ajuns în India.

Capitolul 3. Boala și revelația

Naratorul povestește despre perioada petrecută în Assam, unde a fost trimis să supravegheze lucrări de construcții. Descrie viața grea din junglă - ploile continui, căldura insuportabilă, singurătatea. Muncea mult și se considera un adevărat pionier civilizator.

În august se îmbolnăvește grav de malarie și este adus la spitalul din Shillong, apoi transferat la Calcutta. Își revine după câteva săptămâni și are o zi plină de evenimente - îl vizitează prietenul Harold, care îl anunță de noutăți mondene, apoi vine și inginerul Sen cu fiica sa, Maitreyi. Sen îi propune să locuiască la el, pentru a se reface mai ușor. Naratorul ezită, simțind o chemare interioară spre viața simplă bengaleză dar și rezistență față de rigiditățile ei.

Vine și prietena Geurtie, care încearcă o glumă proastă, întrebându-l de presupusa lui iubită. Scena e stânjenitoare pentru toți. Plecând, naratorul simte că a ratat ceva esențial, dar nu înțelege ce anume. Se lasă dus de prieteni într-o conversație ușuratică, renunțând la orice urmă de respect față de familia bengaleză.

"Mi-aduc aminte că, numai cu două zile mai înainte, se logodise Norinne şi chefuisem noaptea întreaga; băusem mult, dansasem pînă la ameţire, sărutasem toate fetele şi plecasem în zori cu automobilele la Lacuri. Pe Norinne o iubisem şi eu într-o vreme, aşa cum iubim noi, tinerii de 24 de ani; aş fi strîns-o în braţe, aş fi dansat cu ea şi aş fi sărutat-o. Atît.”

Capitolul 4. Deschideri și rețineri

Naratorul descrie viața sa de zi cu zi în casa familiei Sen din Calcutta. Diminețile îi aduc o uimire plăcută, trezindu-se într-un univers nou. Petrece mult timp citind în imensa bibliotecă a gazdei. Interacțiunile cu membrii familiei sunt rare și stânjenitoare, în special cu Maitreyi, ale cărei schimbări de dispoziție și de comportament îl nedumeresc.

Într-o zi împreună cu Maitreyi urcă pe terasa casei și are revelația frumuseții acestei perspective asupra lumii.

"Cînd ajunsei sus, mă cuprinse deodată o nemărginită bucurie. Niciodată n-aș fi ghicit cît de schimbată se vede lumea de pe acoperișul unei case, cît de liniștită apare cetatea, cît de verde e cartierul nostru."

Maitreyi și sora ei îi cer o poveste, dar el dă un eșec stânjenitor, nefiind în stare să improvizeze. Fetele discută despre animism, iar naratorul notează în jurnal despre "primitivismul gândirii" Maitreyiei, pentru ca apoi să se răzgândească.

Are o discuție delicată cu Maitreyi despre poezie, filozofie și bătrânețe. Fata spune lucruri surprinzătoare, care îl nedumeresc. La sfârșit, naratorul renunță să mai scrie în jurnal, considerând totul "prostii".

Capitolul 5. Jocuri și ambiguități

Naratorul explică că în primele luni petrecute alături de Maitreyi nu s-a gândit la dragoste, ci doar la farmecul și misterul fetei. Se simțea atras de ea, dar nu era vorba de sentimente amoroase. Îi plăcea să înțeleagă ce se ascunde în spatele ochilor și cuvintelor ei.

Încep să ia lecții unul de la altul - el de bengaleză, ea de franceză. Lecțiile sunt mai degrabă un prilej de joacă și apropiere. Maitreyi nu e interesată să învețe, ci doar să stea în prezența lui. Naratorul bănuiește că fata simte ceva pentru el și înregistrează în jurnal toate aceste semne. Încearcă să rămână detașat.

"O observam şi mă lăsam prins de privirile mele, de acea voinţă fluidă, care nu are nimic de-a face cu ochii, deşi porneşte prin ei."

Maitreyi îi dă o floare la sfârșitul lecției și apoi îl pune în încurcătură cerându-i să i-o arate presată. El improvizează o floare falsă. Ea îl demască, mărturisind că pusese un fir de păr împletit în floarea reală. Naratorul e fascinat de jocul ei ambiguu între inocență și seducție.

Capitolul 6: Jurnalul unei iubiri ezitante

Naratorul descrie o zi când Maitreyi pleacă împreună cu tatăl său la o conferință despre esența frumosului. El rămâne sceptic, neputând să creadă că fata ar putea gândi la un asemenea subiect abstract. Când se întorc, află că prelegerea Maitreyiei a fost prea profundă pentru public.

Ea îl invită în cameră și îi oferă o ceașcă de ceai. Camera este extrem de simplă, fără niciun obiect în afară de un pat și o rogojină pe care doarme Maitreyi. Fata îi destăinuie că a fost tristă pentru că poetul Tagore nu a participat la conferință. Naratorul are un moment de gelozie și dispreț.

Următoarele pagini conțin însemnări din jurnalul naratorului, care oglindesc stările sale sufletești contradictorii. El analizează propriile sentimente față de Maitreyi, pe care le consideră doar intelectuale. Observă că familia încearcă să-i facă legătura, dar el refuză ideea căsătoriei. Când îi spune clar lui Mantu că nu se va însura, relațiile cu Maitreyi se răcesc. Naratorul suferă, deși pretindea contrariul. În final, afecțiunea reciprocă reînflorește. Naratorul nu-și dă seama dacă o iubește cu adevărat sau doar îi place compania.

"O iubesc? Mă ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat și fascinant în viața ei."

Capitolul 7: Jurnalul unei iubiri imposibile

Acest capitol conține doar însemnări din jurnalul naratorului, care surprind evoluția relației lui cu Maitreyi. La început, el observă cu detașare semnele unei posibile pasiuni reciproce, pe care le consideră mai degrabă un joc amuzant. Crede că Maitreyi se preface îndrăgostită pentru a-l prinde în cursă.

Treptat însă, naratorul devine tot mai implicat emoțional. Are momente de gelozie, îndoieli, conflicte și împăcări cu Maitreyi. Deși încearcă să rămână stăpân pe sine, recunoaște că este tot mai fascinat de fată. Chiar se gândește la posibilitatea unei căsătorii cu ea, deși știe că e imposibilă.

În final, după o discuție tensionată în care aduce în discuție ideea căsătoriei, Maitreyi se retrage și comunicarea dintre ei încetează. Naratorul observă că poate trăi și fără ea.

"Mă gîndesc serios la unire... De fapt, dragostea aceasta ― pe care o socotisem la început imposibilă, minoră, fantezistă ― şi atitudinea Maitreyiei, pe care o crezusem multă vreme îndrăgostită de mine ― în timp ce ea nu e de nimeni ― mă stăpînesc şi mă duc departe; într-un suflet al meu, neştiut pînă acum, într-o margine de gînd unde mă simt fericit şi splendid.”

Capitolul 8: Primele săruturi

Naratorul povestește cum prietenul său Harold l-a întâlnit și l-a întrebat dacă este adevărat că se însoară cu fiica inginerului Sen. El neagă zvonul, spunând că învață bengaleza pentru un examen. Acasă, la familia Sen, este rugat să ajute la catalogarea bibliotecii, lucru care îl plictisește. Însă acceptă pentru a petrece mai mult timp cu Maitreyi.

A doua zi, în timp ce lucrează împreună în bibliotecă, are loc un moment de conexiune profundă între ei, doar privindu-se în ochi. Naratorul înțelege că nu o iubește cu adevărat, ci doar este vrăjit de ea. Îi mărturisește pentru prima dată direct că o iubește, dar Maitreyi reacționează ciudat, spunând că îl iubește doar ca pe un prieten.

Seara, singuri în bibliotecă, naratorul o sărută pe Maitreyi, care încearcă să se împotrivească disperată. El persistă și o sărută din nou pe gură, simțind că ea i se dăruiește. Apoi fata fuge îngrozită. Naratorul rămâne confuz, nu înțelege de ce s-a întâmplat astfel. Primește un bilet de la Maitreyi să vină a doua zi dimineața în bibliotecă.

"Am ghicit că se sufocă, se zbate, și i-am dat drumul. S-a prăvălit deodată la picioarele mele. Am crezut că e leșinată și m-am plecat palid, s-o ajut, dar ea îmi îmbrățișă picioarele, plîngea și se ruga să nu o mai ating, mă implora în numele Dumnezeului meu, în numele mamei mele, în numele d-nei Sen.”

Capitolul 9: Descoperirea iubirii adevărate

Naratorul povestește cum a petrecut o noapte agitată, având coșmaruri, înainte de întâlnirea cu Maitreyi din dimineața următoare. Găsește fata calmă și hotărâtă în bibliotecă. Ea îi spune că ar fi mai bine să plece din casa lor. Naratorul o sărută cu forța, neînțelegând de ce fata se poartă astfel după apropierea lor din seara anterioară.

La masa de seară, Maitreyi îl atinge pe sub masă, seducătoare, contrar comportamentului ei distant din timpul zilei. Mai târziu, îi arată brațul gol și îl lasă să o mângâie, pentru a-i dovedi că nu simte nimic. Dar naratorul reușește să o facă să cedeze și să se lase îmbrățișată. Consideră că prin atingerea brațului o posedă pe tot corpul ei. Când o sărută, Maitreyi răspunde la sărut, deși inițial se împotrivea.

A doua zi, la prânz, fata îi aduce mâncare și îl privește cu lacrimi în ochi. Îi arată o cutiuță de la Tagore cu o șuviță din părul poetului, pe care i-o dăruiește, ca semn că l-a uitat. Naratorul refuză șuvița, dar o păstrează ca să n-o jignească. Seara, Maitreyi vine la el și îl îmbrățișează, mărturisindu-i că nu poate trăi fără el, deși îi este frică de relația lor secretă. El propune să ceară permisiunea părinților de a se căsători, iar ea respinge ideea, explicându-i că familia nu-l vede ca pe un iubit, ci "ca pe un frate".

"Am înțeles atunci că orice s-ar fi întîmplat mai înainte în emoțiile și în gîndirea Maitreyiei, oricine le-ar fi răscolit mai înainte de mine, urmele acelea s-au șters, arse de ziua aceasta nouă la care se năștea fecioara.”

Capitolul 10: Iubirea învolburată

Relația dintre Allan și Maitreyi ajunge treptat la o profunzime și o intimitate nebănuite. Ei petrec mult timp împreună, fie învățând sau discutând în casă, fie plimbându-se cu mașina prin împrejurimile Calcuttei, alături de familia Sen. În aceste plimbări solitare se lasă purtați de viziuni de fugă și izolare împreună, departe de oraș. Deși mereu în compania celorlalți, ei se simt doar pe ei înșiși, absorbiți unul de celălalt.

Tot mai deschisă, Maitreyi îi destăinuie lui Allan experiențe și iubiri din trecutul ei - prima dragoste pentru un copac maiestuos, întâlnirea misterioasă de la templu cu un tânăr care i-a pus o ghirlandă pe gât fără să-l vadă, venerația profundă pentru poetul Tagore. Deși uneori gelos și tulburat, Allan acceptă treptat trecutul ei ca fiind parte integrantă a personalității Maitreyi.

Legătura lor capătă accente tot mai senzuale. Mângâierile și sărutările devin din ce în ce mai îndrăznețe, iar Maitreyi se lasă purtată de patima descoperită alături de Allan, cu toate că mereu o frământă întrebarea dacă nu cumva este păcat. Ea tânjește după o uniune totală, pe care Allan o amână, dorind mai întâi să obțină acceptul familiei.

Într-o zi, Harold vine să-i ceară bani lui Allan. Discuția scoate la iveală hotărârea fermă a lui Allan de a se converti la hinduism pentru a putea întemeia un cămin alături de Maitreyi. Vestea o umple de bucurie pe ea și pe doamna Sen, dar domnul Sen rămâne împotrivă.

În această perioadă, starea de sănătate a domnului Sen se înrăutățește, iar Allan este nevoit să petreacă mai mult timp alături de el. Astfel, plimbările în doi cu Maitreyi devin rare. În paralel, revoluția civilă reizbucnește cu o nouă intensitate. Cuprins de spiritul naționalist, Allan simte o respingere acută față de britanici. Dragostea pentru Maitreyi îl face să considere lumea indiană cu mult superioară celei europene sterile.

"Strîngînd-o în braţe, am simţit pentru întîia dată teama că dragostea Maitreyiei ar putea cîndva să mă obosească. Aş fi vrut să rămîn şi eu singur, măcar un ceas după plecarea lui Harold, căci prezenţa lui mă agitase şi voiam să meditez, să fac un efort de înţelegere, să-mi precizez anumite hotărîri. Iar Maitreyi de-abia aştepta ca să plece musafirul, pentru ca să-mi cadă în braţe. Simţeam că mi se răpeşte ceva al meu, mi se calcă un petec de loc rezervat numai mie.”

Capitolul 11: Iubirea amenințată

Khokha află de relația secretă dintre Allan și Maitreyi, lucru care îi îngrijorează pe cei doi îndrăgostiți. Ei hotărăsc să își oficializeze logodna cu un inel special, combinând simboluri din ritualul indian de căsătorie.

Starea de sănătate a lui Chabû, sora mai mică a Maitreyi, se înrăutățește tot mai mult. Ea pare să sufere de o formă de nebunie, având halucinații și comportament ciudat. Sunt chemați preoți și vindecători care încearcă ritualuri și leacuri pentru a o ajuta.

Între timp, relația secretă dintre Allan și Maitreyi capătă o intensitate din ce în ce mai mare. Ei petrec nopțile împreună, iar Maitreyi se dovedește a fi o iubită pasională și imaginativă.

Starea de sănătate a domnului Sen rămâne șubredă, iar operația sa la ochi este amânată. De aceea, Allan și Maitreyi trebuie să fie extrem de precauți cu intimitatea lor.

Gelozia și bănuielile încep să-l chinuiască pe Allan. El crede că Maitreyi s-ar putea da altor bărbați cu ușurință. Într-o ceartă, el o acuză de infidelitate, dar în final își cere iertare pentru acuzațiile nedrepte.

Cei doi sunt din nou îngrijorați când aud pași și bătăi în ușă în timpul nopții, temându-se că relația lor secretă ar putea fi descoperită.

Capitolul 12: Despărțirea de neînvins

Khokha află de relația secretă dintre Allan și Maitreyi și le relatează părinților. Doamna Sen o confruntă pe Maitreyi, dar ea neagă orice, recunoscând doar câteva sărutări nevinovate.

Domnul Sen îi spune lui Allan că trebuie să plece imediat din casa lor, pe motiv că are nevoie de odihnă și recomandându-i să meargă la munte. Înainte de plecare, îi dă un plic pe care să-l citească abia după ce a ieșit din casă.

Disperat, Allan încearcă să o vadă pe Maitreyi, dar nu i se permite. Primește doar un bilet de la ea în care îl imploră să nu-și risipească viața și să rămână puternic.

Cu inima frântă, Allan pleacă fără să apuce să vorbească cu Maitreyi. În plicul primit de la domnul Sen găsește interdicția de a mai intra vreodată în casă sau de a contacta pe cineva din familie.

Plecarea lui Allan este bruscă și dureroasă. El simte că i s-a nimicit întreaga existență construită în acea casă. La plecare, vede pentru o clipă pe Maitreyi prăbușindu-se leșinată în balcon.

"Am crezut că s-a aflat tot și m-am zvîrcolit toată noaptea, fără să pot închide ochii. Spre dimineață, Maitreyi a venit iarăși la mine, fără s-o simt, și mi-a strecurat pe sub uşă un bilet, "Mama nu știe nimic. N-ai nici o grijă. Nu te trăda. Maitreyi."”

Capitolul 13: Rătăcirea disperării

Allan este nevoit să plece din casa familiei Sen, conform dorinței domnului Sen. El se instalează provizoriu la prietenul său Harold.

Primind un telefon de la Maitreyi, care încearcă să-l liniștească, Allan este amenințat din nou de domnul Sen să nu mai contacteze familia. Este concediat de la serviciu.

Cuprins de durere și dor, Allan pornește singur pe jos spre satul Belur. Revizitează locurile unde fusese cu Maitreyi, încercând zadarnic să-și aline suferința. Continuă să meargă fără oprire zile întregi.

Întors la Calcutta, află de la Khokha că Maitreyi a fost închisă și chinuită pentru legătura lor. Chabû s-a sinucis. Disperat, Allan are un comportament irațional, urlând că nu o poate iubi pe Maitreyi.

Înainte de a pleca definitiv din Calcutta, Allan vede lumină în camera Maitreyi și primește un ultim telefon de adio de la ea, presimțind despărțirea veșnică.

Capitolul 14: Singurătatea și ispita

Allan se retrage în munții Himalaya, într-o cabană izolată, unde trăiește în singurătate totală, cufundat în amintirea iubirii pierdute cu Maitreyi.

Apare Jenia, o tânără sud-africană în căutarea unui ashram, care se oprește câteva săptămâni în cabana lui Allan. Ea îi destăinuiește povestea ei și dorința de a găsi "absolutul" în India.

Allan observă că prezența ei îl lasă complet indiferent din punct de vedere sexual și se întreabă dacă nu cumva dragostea pentru Maitreyi l-a neutralizat definitiv. Încearcă să o ispitească pe Jenia pentru a-și testa reacțiile.

Într-o noapte, după ce îi povestește Jeniei întreaga poveste a iubirii lui cu Maitreyi, cei doi ajung să facă dragoste. Allan caută în zadar în această experiență vreo urmă din iubirea pierdută.

Înțelege că pe Maitreyi nu o va putea uita niciodată. Se desparte de Jenia, rămânând din nou singuratic. Simte că s-a eliberat de ceva apăsător și e gata să se întoarcă în lume.

"Am întrebat: ― De ce mi-ai căzut în brațe atunci? ― Aș fi vrut să mă iubești și pe mine ca pe Maitreyi, mi-a spus, privindu-mă cu ochii ei albaștri, inexpresivi."

Capitolul 15: Despărțirea definitivă

Reîntors în Calcutta, Allan încearcă zadarnic să-și găsească un serviciu. Trăiește în sărăcie, ajutat uneori de prieteni.

Maitreyi încearcă în repetate rânduri să ia legătura cu el prin telefon și scrisori, dar Allan refuză orice contact, de teamă să nu reaprindă iubirea.

Întâmplător, află conținutul scrisorii trimise Maitreyi de un necunoscut de ziua ei, ceea ce îl umple de gelozie și îndoieli.

Părăsește în cele din urmă Calcutta și se stabilește la Singapore. Acolo întâlnește un nepot al doamnei Sen care îi povestește că Maitreyi, disperată, s-a dat unui negustor ca să fie alungată din casă și să poată fugi la Allan.

Șocat, Allan nu știe ce să creadă. Se întreabă dacă nu cumva totul e doar o înscenare menită să-l aducă înapoi pe lângă Maitreyi. Rămâne confuz și fără niciun răspuns.

Sunt ceasuri de cînd mă gîndesc. Și nu pot face nimic. Să telegrafiez lui Sen? Să scriu Maitreyiei? Simt că a făcut asta pentru mine. Dacă aș fi citit scrisorile aduse de Khokha... Poate plănuise ea ceva. Sunt foarte turbure, acum, foarte turbure. Și vreau totuși să scriu aici tot, tot."

Tema și ideile principale

Tema principală a romanului "Maitreyi" de Mircea Eliade este dragostea interzisă și contradicțiile culturale între Est și Vest. În centrul poveștii stă povestea de dragoste dintre naratorul european și Maitreyi, o fată indiană, care se confruntă cu obstacole mari din cauza diferențelor culturale și a convențiilor sociale.

Ideile principale din roman includ:

  1. Dragostea interzisă: Relația dintre narator și Maitreyi este considerată interzisă din cauza diferențelor culturale și a riguroaselor reguli de căsătorie din societatea indiană. Această iubire pune la încercare limitele și normele societății, generând conflicte și consecințe semnificative pentru ambii protagoniști.
  2. Contradicțiile culturale: Romanul explorează diferențele culturale dintre Vest și Est, arătând provocările cu care se confruntă cei doi protagoniști în încercarea de a-și împleti destinele. Naratorul se străduiește să înțeleagă și să adopte valorile și tradițiile indiene, dar aceasta pare să fie o sarcină dificilă și încărcată de complicații.
  3. Confruntarea cu sine: Atât naratorul cât și Maitreyi trec printr-un proces de auto-descoperire și auto-conștientizare pe parcursul relației lor. Sentimentele lor intense, dragostea interzisă și provocările culturale îi determină să se pună sub semnul întrebării și să reflecteze asupra propriilor identități și aspirații.
  4. Dorința de libertate și autenticitate: Maitreyi reprezintă în acest roman dorința de a trăi o viață autentică și liberă, în ciuda constrângerilor sociale și culturale. Ea caută să-și găsească propriul drum și să urmeze inima, chiar dacă asta înseamnă să încalce convențiile tradiționale.
  5. Nostalgia și amintirile: Corespondența dintre cei doi protagoniști după despărțire evocă nostalgia și dorința de a reînvia trecutul, de a retrăi clipele unice și magice pe care le-au trăit împreună.

În final, "Maitreyi" este o poveste despre iubire, explorare culturală și lupta cu normele și convențiile sociale, toate acestea fiind conturate prin prisma experienței personale a autorului, Mircea Eliade, în India colonială.

Analiză / Comentariu / Eseu

Romanul autobiografic "Maitreyi" de Mircea Eliade surprinde relația imposibilă dintre naratorul-personaj Allan, un tânăr inginer englez aflat în India colonială, și frumoasa bengaleză Maitreyi, fiica inginerului indian pentru care lucrează. Opera evocă nu doar o poveste de dragoste, ci și întâlnirea fascinantă dintre două mentalități și culturi diferite. 

Tema centrală este dragostea pasională dintre cei doi tineri, sortită eșecului din cauza diferențelor de civilizație, religie și cutume sociale dintre India spirituală, mistică și Occidentul pragmatic. Titlul accentuează unicitatea eroinei în universul afectiv al naratorului. Maitreyi devine pentru el revelația frumuseții feminine exotice și inițierea într-o lume nouă.

Romanul are o structură fragmentată în 15 capitole, fără titluri, ce reconstituie retrospectiv povestea. Naratorul-personaj rememorează episodic evenimentele, alternând perspectivele temporale. Limbajul direct, imagistic conferă autenticitate.

Perspectiva narativă subiectivă, la persoana I, creează impresia de sinceritate. Naratorul homodiegetic Allan reconstituie propria experiență interioară și traseul inițiatic prin iubire. El trece de la respingerea inițială la fascinația pentru frumusețea misterioasă a Maitreyiei. 

Relația lor tensionată trece prin momente de apropiere și îndepărtare. După ce o sărută prima oară și fata fuge îngrozită, a doua zi Maitreyi acceptă sărutul ca semn al predării în iubire. În ciuda diferențelor de mentalitate, dragostea lor devine tot mai pasională. Allan vrea să se convertească la hinduism pentru a se putea căsători, dar află că legea castei interzice acest lucru.

Iubirea inocentă a Maitreyiei contrastează cu experiențele superficiale ale lui Allan. Ea îl inițiază în spiritualitatea Indiei. Naratorul trece astfel printr-o dublă revelație, erotică și culturală. În final, despărțirea tragică îi va marca definitiv existența.

Prin analiza psihologică și notația autentică, romancierul surprinde dramatismul iubirii într-un mediu ostil. Personajele capătă profunzime, iar lumea exotică prinde viață. Deși prevailing liric, romanul are și valențe simbolice, revelând esența raporturilor complexe dintre Orient și Occident. În esență, "Maitreyi" rămâne povestea unei experiențe revelatoare care transformă ireversibil destinul unui tânăr naiv.

Alte cărți de Mircea Eliade

Citește rezumatul și la "Romanul adolescentului miop", un alt roman de Mircea Eliade. Care într-un mod profund și autentic prezintă complexitățile vieții adolescente și ale căutării de sine.