Fram, ursul polar. Rezumat carte.

 

Introducere

Romanul Fram, ursul polar de Cezar Petrescu, apărut în anul 1930, prezintă povestea emoționantă a unui urs polar smuls din sălbăticia ghețurilor natale și dresat pentru spectacolele unui circ. Opera explorează relația dintre om și animal, precum și dorul nestăvilit după locurile copilăriei.

Prin intermediul tehnicii visului și a amintirilor, autorul ne introduce în lumea interioară a personajului Fram, reconstituind etapele formării sale. De la nașterea în peșterile înghețate ale polului, la despărțirea dureroasă de mama ucisă de vânători și capturarea de către oameni, Fram este smuls de timpuriu din sălbăticia originară. Ajuns vedetă într-un circ, învață arta spectacolului și trăiește o vreme printre oameni. Dar în cele din urmă, dorul de meleagurile natale îl îndeamnă să se întoarcă în lumea ghețurilor albe, unde încearcă să reînvețe viața de urs polar.

Parcursul său inițiatic readuce mereu amintirea copilăriei pierdute și confruntarea dintre instinctele animalice și comportamentul modelat de antrenamentul pentru circ. Prin tribulațiile lui Fram, Cezar Petrescu surprinde astfel esența condiției umane, între chemarea originilor și adaptarea la nou. Romanul propune o meditație asupra relației complexe dintre om și animal, cultură și natură.

Rezumat pe capitole

I. O reprezentație de adio la Circul Struțki în iarna anului 1924

Capitolul 1 descrie reprezentația de adio a Circului Struțki din iarna anului 1924. Este prezentat numărul cu cei 12 tigri de Bengal dresați de Miss Ellian. Tigrii intră unul câte unul în arenă și se supun comenzilor Miss Ellian, trecând prin cercuri de foc și sărind peste obstacole. Unul dintre tigri, Rajah, este mai îndărătnic, dar și el se supune în cele din urmă. Miss Ellian își pune capul în gura lui Rajah pentru a arăta că nu se teme. Publicul este încordat, temându-se pentru viața dresoarei. După număr, tigrii părăsesc arena, în timp ce publicul aplaudă. Sunt descrise și gândurile și amintirile lui Rajah despre viața lui liberă din codrii din cealaltă parte a lumii și capturarea de către oameni. Se vede cum a ajuns supus și ascultător față de dresoare, deși în sălbăticie era un tiran fioros.

II. Fram face nazuri

Este descrisă ultima reprezentație a lui Fram la Circul Struțki. Publicul așteaptă nerăbdător să îl vadă pe Fram, dar el întârzie să apară. Când în sfârșit iese, Fram pare dezorientat și uituc. Nu își mai amintește numerele pe care le făcea în mod obișnuit. Se comportă ca și cum ar fi bolnav sau bătrân. Unii din public cred că face mofturi, dar fetița cu bucle bălane îl apără. Bunicul fetiței explică că urșii polari ajung într-un punct în care uită tot ce au învățat și nu mai pot face spectacole. Fram pare disperat că nu își amintește ce trebuie să facă și pleacă rușinat. Directorul circului îl șterge de pe lista artiștilor. Se înțelege că reprezentația a fost un eșec și că Fram nu va mai putea face parte din circul.

III. După ce a plecat circul

După plecarea Circului Struțki din oraș. Rămâne în urmă un loc pustiu, unde copiii mai vin să caute urme. Petruș visează să devină explorator polar din pricina lui Fram. Fetița cu ochi albaștri a fost bolnavă, dar s-a întâlnit din nou cu Petruș și îi promite că îi va împrumuta de la bunicul ei cărți despre urșii polari. Între timp, circul ajunge într-un alt oraș. Afișele anunță spectacole cu artiști ca miss Ellian, dar numele lui Fram lipsește. Niște copii află că Fram nu mai joacă și mănâncă de pomană. Când merg la circ, părinții lor hotărăsc să meargă și la menajerie. Acolo zace Fram singur într-o cușcă, uitat de toată lumea.

IV. În Arca lui Noe

Acest capitol descrie menajeria circului, comparată cu Arca lui Noe. Sunt adunate acolo felurite animale aduse din locuri îndepărtate. Unele sălbatice și proaste, altele dresate pentru spectacole. Maimuțele țin cel mai mult de haz. Altădată, Fram avea cea mai mare și mai bună cușcă, unde intra și ieșea singur. Acum cușca lui a fost mutată la animalele proaste, în fundul menajeriei. Fram stă cu spatele la vizitatori. Dresorul îl mângâie, dar Fram nu mai e interesat de nimic. Noaptea, când toți dorm, Fram se trezește și încercă să-și amintească numerele pe care le făcea. Dar cușca e prea mică, el uitase totul și nimănui nu-i pasă. Visează la țara lui de gheață, dar visurile sînt scurte și amintiri îndepărtate.

V. Fram s-a născut departe, în ghețurile polare

Acest capitol descrie visul lui Fram despre copilăria sa în ținuturile polare. Se naște într-o peșteră de gheață, în întuneric. Mama ursoaică îl hrănește și îl protejează. Când apare soarele după luni de întuneric, Fram vede pentru prima dată lumina zilei. Ursoaica îl învață să vâneze morse. Călătoresc pe ghețuri și ajung pe o insulă unde aud pentru prima dată lătrat de câini și miros de oameni. Rămân prizonieri pe insulă. Puiul se joacă fără griji, dar ursoaica simte primejdia care se apropie. Este visul lui Fram despre anii de început din viața lui liberă în sălbăticie, pe care a uitat-o demult.

VI. Omul, câinele și pușca

Acest capitol continuă visul lui Fram despre copilăria în sălbăticie. Ursoaica nu cunoștea om, câine sau pușcă. Trăia departe în singurătatea ghețurilor. Când dau peste ea, omul trage și o ucide. Puiul rămâne singur și este luat de eschimoși. Este dus la sălașul lor. Vede focul pentru prima dată și nu-l înțelege. Caută mama moartă și alinarea pe care i-o dădea. Copiii eschimoșilor se uită curios la el. Puiul adoarme singur și speriat într-o lume nouă și amenințătoare. Visul redă cum a fost smuls din sălbăticie și a ajuns captiv printre oameni.

VII. „Numele tău va fi Fram”

Visul lui Fram continuă cu amintiri despre cum a ajuns în posesia oamenilor. Este dus pe o corabie de vânători de balene. Un marinar pe nume Lars îl îmblânzește dându-i lapte și mângâindu-l. Lars fusese cândva un tânăr curajos, care participase la o expediție polară pe vasul Fram. El îl numește pe pui Fram, în amintirea acelei corăbii. Puiul este vândut unui circ. Învață să se poarte ca oamenii și devine vedeta Fram. Dar acum este bătrân și uită totul. În vis își amintește de copilăria în sălbăticie și de oamenii care l-au smuls de acolo. Retrăiește aceste amintiri cu durere și dor după ghețurile natale.

VIII. Îndărăt spre oceanul polar

Un fost vânător de urși, acum bătrân, îl convinge pe directorul circului să-l trimită pe Fram înapoi în ținuturile polare. Directorul acceptă, mai ales că poate obține publicitate. Fram este dus cu vaporul spre Oceanul Înghețat. Începe să-și amintească de copilărie și se bucură simțind iar mirosurile și priveliștile. O femeie de pe vapor obține permisiunea să iasă pe punte și să se joace cu Fram. Dar noaptea stă nemișcat, privind spre nord. A doua zi, când apar primele ghețuri, femeia îl vizitează din nou și îl întreabă dacă nu-i va fi dor de lumea oamenilor. Fram este fericit să se întoarcă și nu va regreta nimic.

IX. În ostrovul pustiu de la capătul pământului

Fram este lăsat pe o insulă pustie de gheață. Toți pasagerii de pe vapor privesc curioși și emoționați. Femeia tânără își face griji că Fram nu va rezista singur în frig și foame. Dar vânătorii care îl însoțesc sunt convinși că se va descurca, fiind animal sălbatic obișnuit cu ghețurile natale. Fram este nerăbdător să coboare pe insulă. Nu-și ia rămas bun și se cațără repede pe stâncile abruptului țărm. Când ajunge sus, mai privește o dată spre vapor și face un ultim salut oamenilor. Apoi dispare în sălbăticie, lăsând în urmă lumea circului și a oamenilor.

X. Cea dintâi întîlnire

Un viscol puternic îl surprinde pe Fram nepregătit. El începe să înghețe de frig, deși este un urs polar, arătând cât de mult s-a deprins cu viața de la circ. Când viscolul se potolește, Fram coboară la malul mării să caute un sloi plutitor pe care să plece de pe insulă. Observă mai multe foci pe mal și este ispitit să le atace pentru hrană, însă își amintește de focii blânzi de la circ și nu se poate hotărî să le facă rău. Astfel că pornește flămând pe gheața întărită a mării spre nord. După multă vreme de mers fără hrană, dă peste o bucată mare de morsă înghețată, cu care își potolește foamea.

Ajunge într-un final pe o insulă locuită și dă peste urmele unui alt urs. Îl întâlnește pe ursul localnic, care îl atacă ostil. Fram evită lupta folosindu-se de priceperea învățată la circ și îl pune pe fugă pe celălalt urs cu veselia și șiretlicurile sale. Întâlnirea nu iese cum sperase, celălalt urs dovedindu-se un încăpățânat. Totuși Fram îl vede din nou îndopându-se dintr-o prada și îl alungă, apoi mănâncă și el din prada lăsată, mulțumit că și-a câștigat hrana cu meșteșugurile învățate la circ.

XI. Bufonul oceanului polar

În acest capitol, Fram învață să supraviețuiască singur în sălbăticie. El își construiește un adăpost solid din gheață, folosind priceperea învățată de la oamenii de la circ. Problema cea mai mare rămâne totuși hrana. Deși flămând, Fram nu poate să se îndure să vâneze focile sau vulpile, amintindu-și de prietenii lui blânzi de la circ. O vreme se hrănește din prada lăsată de ursul Căpățânos, pe care îl alungă de fiecare dată. Când acesta pleacă definitiv, Fram rămâne singur și flămând. Încearcă să lege prietenii cu alți urși polari, dar aceștia îl resping, speriați de tumbele și salturile lui învățate la circ. Ei îl consideră un urs ciudat, care nu se poartă ca un adevărat urs polar. Chiar și atunci când reușește să mănânce din prada lor, urșii fug de el speriați. În cele din urmă, vine iarna polară. Fram își construiește un adăpost pentru lunile întunecate ce vor urma. El rămâne singuratic în mijlocul ghețurilor, dorindu-și viața de la circ alături de oameni.

XII. Prietenii lui Fram din orașele de departe nu l-au uitat

Fram nu a fost uitat de prietenii lui din circul, in special de băiatul Petruș. Acesta a devenit pasionat de expedițiile polare după ce l-a cunoscut pe Fram și a citit multe cărți despre ele. Petruș îl imagina pe Fram singur în ghețurile polare și se întreba ce face acolo. El însuși voia să ajungă la pol ca explorator. Citea jurnalele lui Nansen despre expediția cu nava Fram și trăia emoționant acele aventuri. Petruș lua exemplul lui Nansen și devenise un băiat curajos, inițiat în tainele supraviețuirii în regiunile polare. El povestea mereu prietenilor despre peripețiile lui Fram și ale exploratorilor polari. Pentru el, Fram rămânea un model și un prieten drag, pe care spera să-l reîntâlnească într-o zi în îndepărtatele ghețuri ale polului.

XIII. Fram și-a găsit un prieten mic în noaptea polară

În acest capitol, Fram rătăcește singur și flămând prin ghețurile polare. Într-o noapte cu lună, umbra lui Fram se întâlnește cu umbra unui pui de urs care se cocoțase pe o stâncă și nu îndrăznea să coboare. Fram îl prinde în brațe pe pui când acesta sare în jos. Puiul devine prietenul lui Fram, care îl numește Zgăibărici. Cei doi pornesc împreună și dau peste trupul unei ursoaice moarte, mama lui Zgăibărici. Semnele arată că a fost ucisă de un alt urs în luptă. Zgăibărici rămăsese orfan ca și Fram. Fram îl mângâie pe pui și hotărăște să-l ia sub ocrotirea lui. Flămânzi, pornesc împreună pe urmele ucigașului ca să găsească hrană. Pentru prima dată, Fram are un prieten adevărat în pustietățile polare.

XIV. Fram se leapădă singur de micul său prieten

Fram îl învață pe puiul de urs Zgăibărici cum să supraviețuiască în sălbăticie. Împreună găsesc un adăpost și provizii de hrană pentru iarna polară ce se apropie. Când primăvara sosește, Zgăibărici începe să imite numerele de circ ale lui Fram, provocând supărarea acestuia. Fram îl pedepsește aspru. Înțelege că trebuie să-l lase pe Zgăibărici să trăiască viața unui adevărat urs polar și că prezența lui îl învață lucruri nepotrivite. Astfel, într-o zi Fram urcă singur pe un sloi plutitor și pleacă spre alte meleaguri, lăsându-l în urmă pe Zgăibărici. Separarea este dureroasă pentru amândoi, dar necesară pentru binele puiului rămas singur.

XV. Nanuc

Sloiul plutitor îl duce pe Fram într-un fiord minunat, înconjurat de ziduri de gheață. Acolo dă peste un băiat eschimos cu numele Nanuc. La început speriat, Nanuc se convinge că Fram este un urs fermecat din poveștile lor și încearcă să-l impresioneze arătându-i armele lui de jucărie. Dezamăgit că Fram nu-i transformă jucăriile în arme adevărate, Nanuc încearcă să-l ucidă cu săgeți, crezând că va deveni faimos. Fram îi oprește săgețile și-l pedepsește blând pentru îndrăzneala lui. Apoi pleacă pe sloiul său, lăsându-l pe Nanuc uimit și necrezut de ceilalți când povestește întâmplarea. Fram rămâne singuratic în frumusețile reci ale polului, unde puțini îl înțeleg.

XVI. Sfârșitul

În ultimul capitol, doi vânători de urși polari, Otto și Egon, sunt surprinși de o furtună puternică în timp ce se aflau pe o banchiză. Cuprinși de ger, ei sunt gata să moară, când apară în fața lor Fram. La început cred că este o halucinație, dar realizează curând că ursul încearcă să îi salveze, încălzindu-i cu blana lui. Astfel, Fram le salvează viața. Otto și Egon își revin cu ajutorul lui și reușesc să ajungă la cabana lor. Acolo Fram eliberează și cei trei pui de urs alb pe care cei doi vânători îi prinseseră pentru grădinile zoologice. Când vine corabia să-i ia pe vânători, ei îl găsesc pe Fram urcat deja în barcă, dorind să plece cu ei. Astfel, Fram se întoarce în lumea oamenilor, după ce le salvează viața celor doi vânători.

Tema și ideile principale

Tema principală este dorul după origini și copilăria pierdută. Fram este smuls încă pui din sălbăticia ghețurilor polare, unde s-a născut, și este obligat să trăiască printre oameni, la circ. Mereu îl bântuie amintirile copilăriei și în cele din urmă fuge înapoi în lumea ghețurilor albe, unde încearcă să reînvețe viața de urs polar.

O altă temă importantă este relația dintre om și animal. Fram învață comportament uman la circ, dar instinctele animale native rămân puternice în el. Se confruntă între cele două lumi - a oamenilor și a animalelor sălbatice.

Adaptarea la medii diferite este o idee prezentă. Fram trebuie să se adapteze la jungla urbană a circului, apoi la revenirea în sălbăticie. Trece prin inițieri dure.

Condiția de exile este sugerată prin statutul de străin și inadaptat al lui Fram pretutindeni. Nu se simte nicăieri complet acasă.

Prietenia sinceră, găsită în relația cu puiul de urs Zgăibărici sau cu băiatul Petruș, oferă alinare.

În cele din urmă, Fram învață să își accepte soarta hibridă, între cele două lumi care l-au format.

Despre autor

Cezar Petrescu a fost un autor român cunoscut pentru abilitățile sale de povestitor. Romanul "Fram Ursul Polar" a fost publicat în 1931.

Recenzii

Bazându-ne pe părerile exprimate pe Goodreads despre cartea "Fram, ursul polar" de Cezar Petrescu, putem trage câteva concluzii în legătură cu aceasta.

Majoritatea cititorilor au avut o experiență plăcută și emoționantă în timpul lecturii cărții. Povestea ursului polar Fram a fost descrisă ca fiind tristă, dar frumoasă, având o anumită poeticitate și sensibilitate. Unii cititori au menționat că aceasta este una dintre primele cărți care le-au impresionat cu adevărat și că au citit-o de mai multe ori.

Cartea explorează tema modului în care oamenii afectează animalele, fiind o poveste puternică despre libertate, prietenie și adaptare la mediu. Multe păreri subliniază mesajul puternic al cărții, care invită la reflecție și la conștientizarea impactului acțiunilor noastre asupra animalelor și naturii în general.

Stilul de scriere al lui Cezar Petrescu a fost apreciat pentru modul în care reușește să capteze atenția cititorilor, să creeze o atmosferă autentică și să ofere o perspectivă interesantă asupra vieții la Polul Nord. Unele păreri menționează și ilustrațiile frumoase care însoțesc povestea.

Despre publicul țintă al cărții, aceasta este considerată potrivită pentru copii cu vârsta peste 7 ani. Cu toate acestea, mulți adulți au apreciat și ei cartea și au revizitat-o cu bucurie în viața lor de cititori adulți. Astfel, "Fram, ursul polar" poate fi apreciată de o gamă largă de cititori, de la copii la adulți.

În concluzie, cartea "Fram, ursul polar" de Cezar Petrescu a primit recenzii în mare parte pozitive. Este o poveste emoționantă, potrivită atât pentru copii, cât și pentru adulți, și abordează teme importante legate de relația dintre oameni și animale.

Cărți similare

1. "Colț Alb" de Jack London

2. "Matilda" de Roald Dahl

3. Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.

4. "Puiul" de Scott O'Dell

5. "Viața lui Pi" de Yann Martel