Categorii

Adina Popescu (1) adolescență (2) al doilea război mondial (5) Alex Moldovan (1) animale (6) Anton Holban (1) aventură (19) Barbu Ștefănescu Delavrancea (2) basm (9) biografie (4) Camil Petrescu (3) Cezar Petrescu (1) China (1) clasic (57) comedie (5) contemporană (5) copilărie (1) Daniel Defoe (1) distopie (3) dragoste (2) dramă (2) E.B. White (1) Éric-Emmanuel Schmitt (1) fantezie (10) Ficțiune (54) Ficțiune istorică (7) filosofie (1) Filozofie (1) fisa de lectura (10) Florin Bican (1) Gala Galaction (1) George Călinescu (2) gotic (1) Grace Lin (1) Grigore Băjenaru (1) groază (1) holocaust (2) ioan slavici (3) Ioana Pârvulescu. (1) ion creanga (5) Ion Luca Caragiale (6) Ion Minulescu (1) Ionel Teodoreanu (4) istorie (8) J. D. Salinger (1) Jack London (1) Jennifer Anne Nielsen (1) Jules Vernes (2) la Medeleni (3) Lewiss Carroll (1) literatură franceză (2) Literatură românească (54) Liviu Rebreanu (3) Lois Lowry (1) Lucian Blaga (1) Marin Preda (2) Marin Sorescu (1) Mark Twain (1) Mateiu Caragiale (1) Mihai Eminescu (2) Mihail Drumeș (1) Mihail Sadoveanu (5) Mihail Sebastian (1) Mimi Thebo (1) minunea (1) mircea eliade (3) Mircea Sântimbreanu (1) mister (3) mitologie (2) motivaționale (1) Neil Gaiman (1) non-ficțiune (3) nuvelă (6) Paulo Coelho (1) pentru copii (21) petre ispirescu (3) poezie (2) povestiri scurte (1) psihologie (1) război (8) Roald Dahl (2) roman (17) romantism (1) romanță (3) sci-fi (2) sec. XIX (1) SF (1) Spiritualitate (1) teatru (9) tineri (1) Tom Sawyer (1) tragedie (1) umor (7) Vasile Alecsandri (1) Veronica D. Niculescu (2) Victor Ion Popa (1) Wiliam Golding (1) William Shakespeare (1)
© Rezumate cărți 2023. Un produs Blogger.

Robinson Crusoe, de Daniel Defoe. Rezumat

Robinson Crusoe

Romanul Robinson Crusoe, apărut în 1719, este considerat una dintre capodoperele literaturii universale. Autorul englez Daniel Defoe prezintă povestea naufragiatului Robinson Crusoe, care trebuie să supraviețuiască izolat pe o insulă timp de 28 de ani.

Cartea urmărește aventurile eroului de la părăsirea căminului familial și pornirea pe mări, până la naufragiul care-l aruncă singur pe o insulă pustie. Acolo, Robinson își construiește adăpost, își dobândește hrană și își organizează treptat viața. Întâlnirea cu indigenul Vineri marchează un moment important.

Pe lângă latura de roman de aventuri, cartea are și o puternică încărcătură spirituală și filozofică, reflectând asupra condiției umane și a raportului omului cu divinitatea. Lupta pentru supraviețuire a lui Robinson evidențiază curajul, inventivitatea și perseverența umană.

Romanul are o compoziție captivantă și personaje memorabile, fiind bazat pe fapte reale. Aventurile pline de neprevăzut ale lui Robinson Crusoe l-au făcut îndrăgit de cititori, devenind un reper al literaturii universale.

Rezumat scurt

Robinson Crusoe este un englez din York în secolul al XVII-lea, cel mai tânăr fiu al unui negustor de origine germană. Chiar dacă era încurajat de tatăl său să studieze dreptul, Crusoe își exprimă dorința de a pleca pe mare. Familia se opune, dar el cedează ispitei și pornește cu prietenul Baldwin pe un vas spre Londra. Într-o furtună cumplită în Marea Nordului, Crusoe supraviețuiește miraculos și pornește ca negustor pe corabia Lydia spre Insulele Canare.

Pleacă apoi cu corabia Rose spre Sumatra unde e atacat de pirați. Este vândut ca sclav sultanului din Marrakech, dar reușește să evadeze împreună cu un băiat numit Xury. Ajung în Brazilia unde cumpără plantația Serendipity în valea Rio Doce.

La îndemnul unor prieteni, pleacă să aducă sclavi din Africa. Corabia e lovită de furtună și naufragiază pe o insulă pustie. Singurul supraviețuitor, Robinson începe o luptă istovitoare pentru supraviețuire. Construiește un adăpost, vânează, cultivă plante. Ani la rând duce un trai primitiv, ducând dorul ființelor umane.

Într-o zi, salvează un indigen de la canibali și îl numește Vineri. Cei doi devin prieteni și încep să construiască o barcă pentru a scăpa. Însă naufragiază pe insulă alți oameni, spanioli și englezi. Toți hotărăsc să plece împreună cu o corabie recuperată.

După 28 de ani petrecuți pe insulă, în cele din urmă Robinson scapă. Îmbogățit, se reîntoarce în Anglia. Nu mai poate rezista însă tentației aventurii și repornește spre America, împreună cu credinciosul său prieten Vineri.

Rezumat pe capitole

Capitolul 1

Tânărul Robinson povestește cum, la 19 ani, fără voia părinților, a fugit de acasă împreună cu un prieten pentru a pleca pe mare spre Londra. În prima sa călătorie, corabia este lovită de furtună, iar Robinson își face jurăminte să se întoarcă acasă dacă scapă cu viață. Însă după ce furtuna trece, uită de jurăminte și își reia visul de aventură.

Ajuns la Londra, iarăși este cuprins de remușcări și se gândește să se întoarcă, dar renunță de teama batjocurii. La scurt timp se îmbarcă din nou spre coasta Africii, de data aceasta ca pasager. Din nou nava este lovită de o furtună cumplită. De data aceasta corabia se scufundă, iar echipajul este salvat în ultima clipă. Robinson supraviețuiește miraculos unui nou naufragiu, dar în loc să vadă în aceasta un semn de la Dumnezeu, continuă să fugă de chemarea casei părintești.

Capitolul 2

După prima sa escapadă pe mare, Robinson se întoarce la Londra. Acolo face cunoștință cu un căpitan ce mergea în Guinea pentru negoț. Îl convinge să-l ia cu el și face o călătorie de succes, agonisind o mică avere. Din păcate, la a doua călătorie spre Africa, corabia lui Robinson este atacată de pirați mauri și el este luat rob.

Ajuns sclav în Maroc, Robinson este dus acasă de noul său stăpân maur. Aici încearcă să găsească o cale de evadare, fără succes. Într-o zi însă, stăpânul îl trimite la pescuit împreună cu un alt sclav, băiatul Xury. Văzând barca pregătită, Robinson pune la cale un plan de evadare. Îl aruncă peste bord pe însoțitorul maur, se aprovizionează și fuge pe mare împreună cu Xury.

După cinci zile de navigare continuă ajung într-un golf necunoscut. De teama sălbaticilor și a animalelor, nu cutează să debarce noaptea. A doua zi împușcă un leu uriaș care încercase să atace barca. În cele din urmă reușesc să facă provizii și să ia pielea animalului ucis. Robinson speră să întâlnească o corabie englezească care să-i salveze.

Capitolul 3

După câțiva ani petrecuți prosper ca plantator în Brazilia, Robinson este ademenit de niște prieteni să plece într-o expediție comercială secretă în Africa după sclavi. Părăsește astfel plantația și pornește pe mare în septembrie 1659.

Corabia este prinsă într-un uragan teribil și este dusă mult spre vest. Echipajul decide să oprească în Barbados pentru reparații. Însă sunt loviți de o nouă furtună care îi poartă spre nord. În cele din urmă, corabia eșuează lângă o insulă necunoscută.

În încercarea disperată de a ajunge cu barca la mal, valurile răstoarnă ambarcațiunea. Toți cei din barcă, în afară de Robinson, se îneacă. El reușește ca prin minune să ajungă la țărm, luptându-se cu valurile furioase. Ajuns pe insulă, conștientizează cu groază situația disperată în care se află, singur și fără resurse.

Capitolul 4

După ce și-a amenajat coliba, Robinson începe să se gândească cum să-și procure hrana și diverse obiecte necesare traiului. El merge deseori la corabia eșuată în apropiere pentru a lua tot ce se mai poate recupera. Confecționează o plută din lemne și transportă pe insulă provizii, unelte, arme, haine etc.

Într-o zi, o furtună puternică face ca epava să se scufunde complet. Robinson este însă mulțumit că reușise să salveze aproape tot ce era util de pe corabie. Acum începe să-și organizeze viața pe insulă, construindu-și un fel de fortificație împrejmuită cu pari ascuțiți. Înăuntru își sapă o peșteră care îi servește ca adăpost.

Deși la început disperat, treptat Robinson începe să se obișnuiască cu situația. El își dă seama că ar fi putut păți lucruri și mai rele și că trebuie să fie recunoscător pentru faptul că a supraviețuit. Își propune să ducă un trai cât mai plăcut cu putință în condițiile date. Își începe jurnalul în care notează tot ce face.

Capitolul 5

Robinson începe să-și scrie un jurnal în care notează tot ce face zilnic. El continuă să-și amenajeze locuința, săpând o peșteră adâncă în stâncă. De asemenea, își construiește diverse unelte necesare supraviețuirii, precum o lopată din lemn tare.

Într-o zi descoperă spice de orz și orez ce răsăriseră lângă stâncă, din grăunțe căzute dintr-un sac pe care-l golise acolo. Recunoscător, crede inițial că e un miracol al lui Dumnezeu, apoi își dă seama de proveniența semințelor.

La un moment dat, un puternic cutremur zguduie insula, urmat de o furtună violentă. Robinson este îngrozit, temându-se să nu fie îngropat în peșteră. El decide să-și construiască o colibă într-un loc deschis, nu lângă stâncă. Începe să-și ascută uneltele în acest scop.

Observă că proviziile de mâncare încep să i se împuțineze și își reduce rația zilnică.

Capitolul 6

Robinson găsește pe plajă resturi din corabia naufragiată, aduse de valuri. El reușește să recupereze de acolo provizii suplimentare și diverse obiecte folositoare.

Într-o zi prinde o broască țestoasă, ale cărei ouă și carne îi oferă o masă copioasă. La scurt timp însă se îmbolnăvește de friguri tropicale. Are accese violente, frisoane și dureri de cap. Se roagă lui Dumnezeu să-l scape. Într-un vis înfricoșător este avertizat că trebuie să se pregătească de moarte din cauză că nu s-a pocăit.

Bolnav și slăbit, Robinson încearcă tutunul ca leac și găsește întâmplător în aceeași ladă și o Biblie. Băutura de rom cu tutun îl amețește și adoarme. Se trezește peste o zi, simțindu-se ceva mai bine. Cu timpul își revine complet. Din această experiență învață să evite sezonul ploios, când riscul de îmbolnăvire este mai mare.

Capitolul 7

După 10 luni pe insulă, Robinson hotărăște să o exploreze în detaliu. Descoperă o vale luxuriantă cu vegetație tropicală - tutun, struguri, lămâi și trestie de zahăr sălbatică. Încântat de frumusețea locului, își construiește acolo o colibă, deși nu se mută definitiv.

Își dă seama că anul este împărțit în două anotimpuri - unul ploios și altul secetos. Învață să profite de fiecare pentru treburile potrivite. Strânge provizii din belșug în sezonul bun pentru lunile ploioase când trebuie să stea mai mult în peșteră.

Găsește modalități ingenioase de a-și confecționa unelte și obiecte necesare: coșuri din nuiele, o lămpă din seu de capră etc. Singurele lucruri pe care nu reușește să și le facă sunt oale pentru gătit și o pipă de fumat. Astfel, treptat își organizează traiul pe insulă, adaptându-se noilor condiții.

Capitolul 8

Robinson continuă să exploreze insula. Într-o expediție reușește să prindă un papagal pe care îl învață să vorbească, devenind astfel prima ființă cu care poate comunica după naufragiu.

Descoperă o parte nouă a insulei, cu multe broaște țestoase și păsări marine. Încearcă să domesticească un ied prins de câinele său.

Se pregătește pentru recoltarea grânelor semănate, îngrădind holdele cu un gard viu. În lunile ploioase, când trebuie să stea mai mult în peșteră, îl învață pe papagal să vorbească și chibzuiește cum să-și facă vase de lut pentru gătit și păstrat provizii.

Astfel, Robinson își organizează treptat viața pe insulă, găsind soluții ingenioase la problemele cu care se confruntă. Adaptarea sa la noile condiții de viață constituie o luptă continuă pentru supraviețuire.

Capitolul 9

Robinson reușește în cele din urmă să confecționeze vase de lut pentru gătit și depozitat, arzându-le într-un cuptor improvizat. De asemenea, își face o piuă de lemn în care să strivească boabele de grâu, site din muselină pentru făină și un cuptor din lut ars în care să coacă pâinea.

Plin de ambiție, Robinson decide să-și construiască o barcă pentru a ajunge pe celălalt țărm al insulei. După luni de trudă, reușește să sape o canoe dintr-un copac imens, dar nu poate să o urnească până la apă din lipsă de ajutoare.

Între timp, cerneala și pesmeții aduși de pe corabie i se termină. Hainele i se uzează. Atunci Robinson își confecționează îmbrăcăminte și o pălărie din piei de animale. De asemenea, își face o umbrelă pentru protecție de ploaie și soare.

Capitolul 10

După cinci ani petrecuți pe insulă, Robinson încă ducea aceeași viață simplă de zi cu zi - cultiva orz și orez, usca struguri și vâna. Decisese să construiască o barcă pentru a explora insula, așa că după doi ani de muncă reușise să facă o pirogă pe care o trase la apă printr-un canal special săpat. Deși nu era destul de mare pentru a ajunge pe continent, Robinson era nerăbdător să exploreze insula cu barca. Așa că într-o zi a încărcat provizii, arme, haine și a pornit la drum. Dar curenții puternici l-au dus repede în larg, departe de insulă. Disperat, s-a rugat să ajungă înapoi. Norocul i-a surâs și o adiere de vânt l-a împins într-un contracurent care l-a adus înapoi la insulă, dar pe partea opusă de unde plecase. Extenuat, Robinson și-a tras barca la mal și a dormit. A doua zi a luat-o pe jos în jurul insulei până a găsit un golf liniștit unde să adăpostească barca.

Apoi s-a întors acasă. Jurase să nu mai iasă pe mare, speriat de pericole. A urmat un an liniștit în care Robinson s-a concentrat pe meșteșuguri. Dar când praful de pușcă începea să i se termine, a trebuit să găsească o soluție pentru a avea în continuare carne proaspătă de capră. Așa că a capturat iezi vii pe care i-a domesticit și a creat o turmă într-un țarc special. Astfel avea acum lapte, brânză, unt pe lângă carnea de capră.

Capitolul 11

În acest capitol, Robinson descrie în detaliu locuința sa de pe insulă. El trăia ca un adevărat principe, înconjurat de animalele lui domestice. Dar liniștea i-a fost tulburată într-o zi când a descoperit urma unui picior pe nisipul plajei. Convins că nu putea fi urma lui, Robinson a intrat în panică, crezând că a fost vizitat de demoni sau că au ajuns pe insulă nativi de pe continent. Speriat, s-a ascuns în fortăreața sa timp de trei zile. Apoi a inspectat din nou urma și și-a dat seama că era mult mai mare decât a lui, deci trebuia să fi fost lăsată de un om. Temându-se că nativii se vor întoarce și îl vor ataca, Robinson și-a întărit fortăreața, a construit un al doilea zid de apărare și a plantat mii de pari care au crescut într-o pădure deasă, ascunzând efectiv locuința lui. Astfel, Robinson a luat toate măsurile de precauție pe care le-a putut, chiar dacă erau dictate inițial doar de frică.

Capitolul 12

În acest capitol, Robinson continuă să-și construiască un refugiu sigur pe insulă. Într-o zi, când se plimba pe Coastă, a dat peste rămășițele unui ospăț canibal - oase și membre omenești împrăștiate pe nisip. Cuprins de scârbă și groază, s-a reîntors acasă. Acest incident l-a făcut să renunțe la planul inițial de a-i ataca pe canibali când vor veni din nou. Și-a dat seama că nu are dreptul să se amestece în treburile lor atâta vreme cât nu-l atacă. Deci cea mai bună soluție era să se ascundă și să evite orice contact cu ei. De aceea și-a mutat barca la capătul celălalt al insulei și nu a mai ieșit multă vreme din fortăreață.

Apoi a găsit o peșteră adâncă și a transformat-o într-un depozit secret pentru cele mai de preț bunuri ale sale, în special pentru praful de pușcă. Acum se simțea în siguranță, ca un uriaș care trăiește ascuns într-o peșteră. Chiar dacă sălbaticii l-ar găsi, nu ar îndrăzni să-l atace în adăpostul lui secret.

Capitolul 13

În al 23-lea an petrecut pe insulă, într-o noapte furtunoasă, Robinson a auzit bubuituri de tunuri venind dinspre largul mării. A aprins repede un foc mare pe deal ca semnal. Dimineața a văzut în depărtare epava unei corăbii eșuată de stâncile ascunse. Cuprins de dorința disperată de a găsi supraviețuitori cu care să stea de vorbă, Robinson s-a încumetat să meargă cu barca la epavă, în ciuda teamerii de curenți. Acolo a găsit doar un câine flămând și două cadavre înecate. A luat câteva lucruri folositoare, inclusiv bani, haine și provizii.

Deși nu a găsit niciun supraviețuitor, incidentul l-a făcut pe Robinson să își dea seama cât de singur este și cât de mult își dorește compania cuiva. Dorința lui covârșitoare de a găsi măcar un om în viață pe epavă, arată cât de disperat era să nu mai fie singur. Chiar dacă corabia nu i-a adus tovarășia mult râvnită, totuși l-a ajutat cu provizii noi.

Capitolul 14

Într-o zi, după 25 de ani de singurătate, Robinson a văzut cinci bărci cu canibali debarcând pe insulă. Au adus doi captivi pentru a-i devora. Unul a reușit să fugă spre locuința lui Robinson. Deși inițial speriat, Robinson l-a salvat ucigându-i pe cei doi urmăritori cu pușca și sabia. Apoi l-a luat pe fugar sub protecția sa. Era un tânăr frumos și voinic pe care Robinson l-a numit Vineri. L-a îmbrăcat, i-a făcut un cort în fortăreață și a început să-l învețe engleza. Vineri s-a dovedit a fi un elev excelent și un servitor devotat.

Pentru prima dată în 25 de ani, Robinson avea companie umană. Deși inițial precaut, curând și-a dat seama că Vineri este sincer devotat lui. Avea acum un prieten și nu mai era singur. Chiar dacă tot nu putea părăsi insula, măcar acum avea cu cine sta de vorbă și cui să-i arate traiul său acolo.

Capitolul 15

În acest capitol, Robinson începe să-l învețe pe Vineri limba engleză și obiceiurile europene. La început, Vineri este uimit și speriat de puterea puștii lui Robinson, pe care o vede ca pe un fel de idol viu cu puteri magice. Apoi Robinson îi povestește lui Vineri despre religie și despre Dumnezeu și diavol. Când Vineri îl întreabă de ce Dumnezeu nu ucide diavolul dacă este atât de puternic, Robinson nu știe ce să răspundă.

Apoi cei doi poartă discuții despre țara lui Vineri. Vineri îi spune că acolo trăiesc alți oameni albi, naufragiați cu o barcă, de circa 4 ani. Robinson se gândește că ar putea încerca să ajungă la acești oameni, cu ajutorul lui Vineri, pentru a găsi o cale de a scăpa de pe insulă. Dar mai întâi trebuie să construiască o barcă nouă, suficient de mare pentru o astfel de călătorie.

Capitolul 16

În acest capitol, Robinson se hotărăște în cele din urmă să întreprindă călătoria spre continent, împreună cu Vineri, pentru a ajunge la acei europeni despre care a auzit. Împreună construiesc o barcă mare, după multe pregătiri.

Într-o zi, când totul este gata pentru plecare, Robinson vede cinci bărci cu canibali care aduc captivi pentru a-i mânca. Hotărât să-i omoare, Robinson și Vineri atacă prin surprindere și îi masacrează pe canibali. Salvează și un spaniol care era pe cale să fie devorat.

Apoi în una din bărci găsesc un alt captiv legat, care se dovedește a fi chiar tatăl lui Vineri. Vineri este uluit de bucurie să-și reîntâlnească tatăl crezut pierdut. Astfel, acum sunt 4 supraviețuitori pe insulă. Tatăl lui Vineri îi asigură pe Robinson și Vineri că pot veni în siguranță în satul lor. Robinson este hotărât să plece pe continent cât mai curând.

Capitolul 17

După ce spaniolul și tatăl lui Vineri pleacă pe continent să aducă restul de supraviețuitori spanioli, Robinson vede o corabie englezească ancorând în apropiere. Din ea sosește o barcă ce aduce trei prizonieri. Robinson observă că aceștia par victimele unor pirați. Se decide să intervină și salvează pe cei trei, care erau căpitanul corabiei și doi ofițeri, abandonați pe insulă de echipajul răzvrătit.

Împreună reușesc să-i înfrângă pe pirații adormiți pe insulă. Acum trebuie să găsească o cale de a relua controlul asupra corabiei de la cei 26 de pirați rămași la bord. Robinson își dă seama că are nevoie de ajutor și speră că spaniolii se vor întoarce curând. Până atunci, cei șase supraviețuitori trebuie să găsească cea mai bună strategie pentru a învinge pirații mai numeroși.

Capitolul 18

În timp ce Robinson și însoțitorii săi se pregăteau să recapete controlul asupra corabiei, au observat că marinarii de pe navă au trimis o barcă spre țărm pentru a-i căuta pe cei plecați cu prima barcă. Deși marinarii au tras semnale și au strigat, nu au primit niciun răspuns. Atunci au decis să meargă spre interiorul insulei pentru a-i căuta.

Robinson și grupul său i-au urmărit cu atenție și au pus la cale un plan pentru a-i prinde. Când marinarii s-au întors la barcă seara, obosiți și descurajați, Robinson și însoțitorii săi i-au atacat prin surprindere și i-au cucerit fără vărsare de sânge. Apoi au plecat cu cele două bărci spre corabie.

Sosind în miez de noapte lângă navă, au reușit să urce la bord și să învingă rezistența echipajului rămas acolo. Singurul rănit grav a fost secundul lui Robinson, care a fost împușcat în braț, dar a reușit totuși să-l ucidă pe noul căpitan al răzvrătiților. Astfel, corabia a fost recucerită fără prea multe pierderi.

A doua zi, Robinson s-a îmbrăcat în haine noi primite de la căpitan și s-a prefăcut a fi guvernatorul insulei. A vorbit cu cei 5 prizonieri rămași și i-a convins să rămână pe insulă în schimbul cruțării vieții lor, deoarece alternativa era să fie duși în Anglia pentru a fi spânzurați. Astfel, Robinson a reușit să scape de acești prizonieri periculoși.

Capitolul 19

După ce și-a recuperat averea din Brazilia, Robinson decide să se întoarcă în Anglia. El aranjează ca o parte din banii săi să ajungă la văduva care îl ajutase în tinerețe și la cele două surori ale sale. Apoi pornește pe uscat spre Anglia, traversând Spania și sudul Franței, de teama unei călătorii pe mare.

Când ajunge în nordul Spaniei însă, ninsorile abundente îl forțează să rămână două săptămâni la Pamplona. Găsind în cele din urmă un ghid, pleacă pe un drum ocolit prin munți spre Franța. La un moment dat sunt atacați de lupi, iar ghidul este rănit. Vineri, servitorul lui Robinson, reușește să împuște un lup și să-l salveze pe ghid. După această încercare primejdioasă, grupul ajunge în cele din urmă în sudul Franței, continuându-și călătoria spre Anglia.

Capitolul 20

Robinson povestește cum Vineri, servitorul său, a luptat cu un urs într-un mod amuzant și în cele din urmă l-a împușcat. Apoi grupul lui Robinson a fost atacat de o haită de 300 de lupi, dar au reușit să scape după o luptă aprigă.

În continuare, Robinson a ajuns în cele din urmă în Anglia, unde și-a recuperat bogățiile. S-a căsătorit și a avut copii, dar după moartea soției a hotărât să plece iarăși în străinătate cu nepotul său.

Au vizitat insula lui Robinson și au găsit acolo coloniștii spanioli. Robinson le-a adus provizii și i-a ajutat să își organizeze viața. Apoi a plecat în Brazilia și le-a trimis și de acolo ajutoare. La sfârșit spune că are multe alte aventuri de povestit din anii petrecuți în străinătate.