Introducere
Romanul Castelul din Carpați de Jules Verne, publicat în 1892, reprezintă o operă a literaturii fantastice cu accente gotice și romantice. Acțiunea se petrece în Transilvania secolului al XIX-lea și prezintă povestea unui grup de săteni din satul Werst și a tânărului nobil Francisc de Télek. Intriga este declanșată de observarea unor fenomene misterioase la un vechi castel părăsit, reședința familiei Gorj.
Tematic, opera explorează contrastele dintre rațiune și imaginație, știință și superstiție, progres și tradiție. Personajul principal, Francisc de Télek, este bântuit de moartea iubitei sale, soprana Stilla, și motivat de dorința romantică de a o regăsi. El se confruntă cu propriile iluzii și fantezii, fiind în cele din urmă învins de forțele imposibilului.
Prin integrarea elementelor fantastice de inspirație gotică într-un cadru realist, Jules Verne propune o viziune nuanțată asupra condiției umane. Explorarea temelor morții, iubirii imposibile și nebuniei conferă profunzime psihologică. Romanul invită la reflecție asupra relației dintre om și natură, rațiune și imaginație, știință și spirit. Reprezentând o operă poetică și simbolică, Castelul din Carpați rămâne un reper al literaturii fantastice.
Rezumat
Cu luneta proaspăt cumpărată Ciobanul Frik observă că din donjonul castelului de pe munte iese fum. Acest lucru îl sperie nespus. Castelul datează de prin sec. XII-XIII și a aparținut familiei de Gorj. Dar acum este abandonat în ruine și chiar considerat bântuit de spirite rele. Ultimul descendent al familiei, baronul Radu Gorj, a dispărut demult fără urmă.
Ciobanul merge în satul Wortz aflat alături de castel și îi-i arată judecătorului și altor curioși că probabil este cineva în castel. Satul Wortz e un sat izolat din Transilvania, cu vreo 500 de locutori. Printre ei se găseau judecătorul Colț, fiica sa Miorița ce urma să se căsătorească cu Nicu Deac, pădurarul, dascălul Homrod. Toți cu excepția doctorului Patak credeau în superstiții și legende locale despre spirite ce bântuie ruinele castelului.
După multe discuții aprinse, el se dispune să meargă la castel împreună cu Nicu Deac pentru a demonstra că există o explicație rațională. A doua zi pornesc spre castel, străbătând cu greu pădurea deasă și terenul accidentat. Ajung seara târziu și decid să înnopteze afară. Petrec o noapte înspăimântătoare plină de momente paranormale. La miezul nopții o lumină puternică izbucnește din donjon și un urlet asurzitor răsună.
În ciuda experiențelor îngrozitoare dimineața totuși decid să continue să intre în castel. Ajunși la zidul castelului, Nicu Deac încearcă să se cațere pentru a intra printr-o ferestruică, dar este electrocutat îndată ce atinge zidul și cade leșinat jos. Doctorul Patak rămâne paralizat de frică.
Locuitorii satului stau îngrijorați că cei doi încă nu s-au întors. Tatăl Mioriței, jupânul Colț, ciobanul Frik și hangiul Ionas pornesc în căutarea lor. Spre surpriza tuturor a doua zi se întorc cu Nicu Deac inconștient pe o targă și cu doctorul Patak în stare de șoc.
Nicu rămâne paralizat parțial iar doctorul le povestește despre întâmplările înspăimântătoare și e convins că doar diavolul îl poate vindeca. Locuitorii satului Werst sunt cuprinși de panică și vor să părăsească zona. Dar sosirea la han tânărului nobil Francisc de Telec și a companionului său Roșca aduce speranța unei explicații raționale. Când aude că ultimul proprietar al castelului a fost baronul Radu de Gorj, Francisc de Telec plin de uimire decide să investigheze mai îndeaproape situația.
Francisc Telec, provine din zona Craiovei iar la 23 de ani pleacă în Europa. Locuind 4 ani în Italia se îndrăgostește de cântăreața de operă Stilla. Ei decid să se căsătorească, însă în ultimul ei spectacol la Napoli, Stilla moare neașteptat pe scenă. Iar baronul Radu de Gorj ce era un admirator înrăit al ei e bănuitul principal al morții, pentru că înainte să dispară fără urmă lasă o scrisoare amenințătoare lui Francisc.
După moartea Stillei, Francisc se retrage timp de 5 ani în castelul familiei din Craiova devastat de durere. În cele din urmă acceptă insistența lui Roșca să călătorească prin Transilvania. Francisc ascultă cu atenție povestirile locuitorilor dar e convins că totul are o explicație logică. Seara totuși aude vocea Stillei cântând în han, inițial crede că visează dar și restul aud aceeași melodie.
Copleșit de amintiri dureroase și confuz de vocea Stillei decide împreună cu Roșca să facă un ocol castelului înainte să plece. Ajungând acolo pe la amurg, Francisc vede deodată o femeie ce seamănă izbitor cu Stilla ieșind pe terasa castelului. Deși dispare instantaneu după câteva momente el e convins că e chiar Stilla. Roșca abia reușește să-l oprească să nu alerge spre castel. Francisc pare înnebunit și strigă “Trăiește… trăiește!”
El e convins că Stilla a fost ținută captivă în castel timp de 5 ani și e decis să o salveze. Îl trimite pe Roșca să plece și pornește singur spre castel. Rătăcind prin întuneric este ghidat de o lumină care apare la una din ferestrele donjonului central. Ajunge la o poartă secretă din zidul de sud și găsește o poartă deschisă, după ce intră poarta se închide brusc în urma lui.
Interiorul castelului e plin de galerii labirintice, cripte și tuneluri secrete. El petrece ore în șir rătăcind prin ele dar nu găsește donjonul central unde a văzut-o pe Stilla. Extenuat ajunge într-o criptă unde aude aceeași melodie auzită la han, îi strigă iar ea nu răspunde înapoi. Când încearcă să iasă din criptă ușa e închisă iar el devine prizonier.
După ore în șir de încercări, reușește să deschidă ușa destul ca să se strecoare prin ea, motivat de eliberarea Stillei. Iese într-o curte mică și își dă seama că a dormit cel puți 48 de ore, probabil după administrarea unui somnifer. Fără cale de scăpare se întoarce în tunelurile castelului. Într-o capelă ruinată printr-o gaură îl vede pe Orfanik, asociatul baronului lucrând la o instalație misterioasă. Apoi apare și însuși baronul Radu de Gorj.
Se dezvăluie o serie de dispozitive electrice din castel construite de inventatorul Orfanik. Chiar și o linie telefonică ce duce spre hanul din sat, pentru a asculta discuțiile de acolo. De asemena tot felul de iluzii pentru a alunga intrușii. Acum aflând că vine poliția decid să detoneze castelul cu explozibilul instalat, asigurându-le timp să fugă printr-un tunel. Francisc nu intervine pentru a nu a fi descoperit.
Baronul de Gorj merge să o asculte pe Stilla pentru o ultimă oară în donjonul central, iar Francisc îl urmărește pe ascuns. După ce se așează pe fotoliu și ia o cutie în mâini, Stilla apare pe o scenă. Contele Francisc îl atacă pe baron dar acesta fuge cu cutia, iar Stilla dispare brusc de pe scenă. Peste câteva momente este împușcat de Roșca iar castelul explodează.
După explozie Roșca și Nicu Deac găsesc trupul baronului de Gorj și pe Francisc încă în viață dar complet nebun murmurând versurile melodiei cântate de Stilla. Când Orfanik a fost prins el a explicat că de fapt Stilla era și ea o iluzie și construcție de-a lui.
Locuitorii satului își continuă viața mai departe și sărbătoresc la nunta fericită a lui Nicu Deac și Miorița, dar superstițiile locale continuă.
Analiză
Opera Castelul din Carpați, publicată în 1892, este un roman bine cunoscut a autorului francez Jules Verne. Romanul prezintă elemente specifice literaturii gotice și folosește un cadru mitic românesc pentru a crea o atmosferă tenebră și misterioasă.
Acțiunea se concentrează în jurul unui castel transilvănean considerat bântuit, reședința familiei nobiliare românești a baronilor de Gorj. Dispariția misterioasă a ultimului descendent al familiei, baronul Radu, alimentează zvonurile despre prezențe supranaturale în castel. Verne folosește imaginile gotice clasice precum castelul izolat, natura sălbatică din Carpați sau furtunile puternice pentru a accentua senzația de groază.
Romanul explorează teme variate, inclusiv pasiunea și obsesia în dragoste, puterea și manipularea asupra celorlalți, tehnologia avansată și misticismul. Autorul abordează și ideea că aparențele pot fi înșelătoare și că realitatea poate fi mult mai complexă decât pare la prima vedere.
O altă temă importantă a romanului este ideea morții vii, care apare și în alte opere ale lui Jules Verne. Faptul că unul dintre personaje principale, Stilla, este văzută ca o "moartă vie" în ochii altora, adaugă un element supranatural și misterios la poveste.
De asemenea, romanul prezintă elemente de vampirism și legende ale Transilvaniei, aducând în discuție similitudini cu alte opere precum "Dracula" de Bram Stoker. Aceste elemente contribuie la crearea unei atmosfere înfricoșătoare și misterioase în poveste.
"Castelul din Carpați" este o lucrare complexă care oferă o perspectivă unică asupra pasiunii și obsesiilor umane, precum și asupra relației dintre realitate și aparență. Stilul lui Jules Verne, bogat în detalii geografice și tehnologice, îmbinat cu elemente de misticism și romantism, face din acest roman o lucrare captivantă și remarcabilă în canonul său literar.
Personajele principale
Francisc de Télek - tânăr nobil romantic, motivat de dragostea pierdută pentru soprana Stilla. Devastat de moartea ei, rămâne ancorat timp de 5 ani în trecut. Caută disperat semne ale Stillei în castel și cade pradă fanteziei. Contele Franz de Télek, care devine obsedat de Stilla, reflectă tema dragostei nebunești.
Baronul Radu de Gorj (Rodolphe de Gortz) - proprietarul misterios al castelului, un om solitar și excentric. Dispare fără urmă după moartea Stillei. Cu pasiunile sale și comportamentul enigmatic, este un personaj complex și misterios
Stilla - frumoasa soprană de care s-a îndrăgostit Francisc în Italia. Moare subit pe scenă, motivând căutarea disperată a lui Francisc. Este prezentată ca o divă a operei, dar și ca o victimă a obsesiilor altor personaje
Orfanik - asociatul baronului, un om de știință excentric care a creat dispozitive electrice și iluzii în castel. Este inventatorul care servește baronului și adaugă un element de tehnologie avansată și mister la poveste.
Doctorul Patak - medicul satului, un om rațional care nu crede în superstiții. Încearcă să găsească o explicație logică.
Nicu Deac - tânăr din sat, logodit cu Miorița. Este rănit în încercarea de a intra în castle.
Judecătorul Colț (Koltz) - tatăl Mioriței, un om pragmatic. Conduce prima expediție la castel.
Miorița - fiica judecătorului, logodită cu Nicu. Reprezintă viața simplă a satului.
Ecranizări
Romanul "Castelul din Carpați" scris de Jules Verne a fost adaptat în mai multe filme de-a lungul anilor. Iată câteva informații despre aceste ecranizări:
-
Prima adaptare cinematografică a romanului a fost realizată în România în 1957. Cu toate acestea, pelicula nu a fost finalizată, astfel încât nu a ajuns să fie distribuită publicului.
-
În 1976, a fost realizat un film francez de televiziune intitulat "Le château des Carpathes," care a fost produs de O.R.T.F. Filmul avea o durată de 120 de minute și a fost regizat de Jean-Christophe Averty. Cu toate că a fost o producție televizată, a adus povestea lui Jules Verne în atenția publicului francez.
-
În 1981, România a produs o altă ecranizare a cărții, sub titlul "Misterele de la castel," regizată de Stere Gulea. Acest film a adus povestea la viață cu actori români și a fost bine primit în acea perioadă.
-
De asemenea, în 1981, Cehoslovacia a produs o adaptare intitulată "Tajemství hradu v Karpatech," sub regia lui Oldrich Lipský.
Despre autor
Jules Verne este unul dintre cei mai populari scriitori francezi, cunoscut pentru romanele sale de aventuri și anticipație. Opera sa este unanim apreciată în întreaga lume. Prin documentarea și promovarea culturii române, Castelul din Carpați reprezintă o operă valoroasă atât pentru Jules Verne cât și pentru patrimoniul cultural al României.
Castelul din Carpați este unul dintre puținele romane în care Jules Verne folosește un cadru românesc. Deși acțiunea este ficțiune, Verne se documentează temeinic despre spațiul carpatic, folclorul și obiceiurile românești. Limbajul abundă în termeni românești precum papuci, ițari, opinci, mămăligă etc.
Opera promovează elementele de folclor autohton și le introduce în circuitul literaturii universale. Descrierile superstițiilor, baladelor și basmelor românești îi ajută pe cititorii străini să înțeleagă mai bine spiritualitatea poporului nostru.
De asemenea, opera este importantă pentru că arată societatea rurală românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu obiceiurile și mentalitățile ei. Ea surprinde felul în care românii se raportau atunci la elementele supranaturale.
